gărână sf [At: H IX, 6 / Pl: ~ni / E: cf vsl гарати „a arde”, gariște] (Reg) 1 Loc unde s-a tăiat o pădure și au rămas numai butucii Si: (pop) curătură (1), runc. 2 Pădure tânără Si: (pop) lăstar.

❍ GĂRÎNĂ (pl. -ni) sf. Băn. Trans. 🌳 Loc unde s’a tăiat codrul și a crescut pădure tînără; pădurice.

GĂRÂNĂ s. v. curătură.

gărînă s. v. CURĂTURĂ.