21 de definiții pentru hârcâi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HÂRCÂI, hârcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A respira cu greutate, scoțând zgomote răgușite și hârâitoare; a hârâi. [Var.: hârcăi vb. IV] – Formație onomatopeică.

hârcâi [At: ANON. CAR. / V: ~căi, ~coi / Pzi: ~esc / E: fo cf hârâi, hor(c)ăi] 1 vz A hârăi (2). 2 vi (Spc) A avea respirația hârâitoare a tuberculoșilor. 3 vz (Spc) A horcăi (1). 4 vz A tuși din piept. 5 vti A expectora. 6 vt A zgâria un perete, râcâindu-l cu ceva. 7 vt A freca (cu nisip).

HÂRCÂI, hârcâi, vb. IV. Intranz. A respira cu greutate, scoțând zgomote răgușite și hârâitoare; a hârâi. [Var.: hârcăi vb. IV] – Formație onomatopeică.

A HÂRCÂI hârcâi intranz. A răsufla greu scoțând sunete răgușite, hârâitoare. ~ de mânie. /<Onomat.

HÎRCÎI, hîrcîiesc și hîrcîi, vb. IV. Intranz. A respira greu, producînd un zgomot răgușit și hîrîitor; a horcăi. (Atestat în forma hîrcăi) Căzu răsturnat pe spate, hîrcăind de turbare și de mînie. NEGRUZZI, S. I 162. – Variantă: hîrcăi vb. IV.

hârcăì v. Mold. a tuși năbușit (de slăbiciune). [Onomatopee]. V. horcăì.

hórcăĭ și hîrcîĭ v. intr. (vsl. *hŭrhati și hrakati, bg. hŭrkam, sîrb. hrkati, rkati, rut. harkotiti, rus. hórkatĭ și hrákatĭ, cam a. î., krĭúkatĭ, a grohăi, fýrkatĭ, a sforăi; ung. korkanni, horkantani, horkolni, a horăi, a horcăi, horkintani, a-țĭ da sufletu, hörögni, höregni, a horcăi. V. cîrceag, harhat, hraconit și rîcîĭ). Răsuflu greŭ (ca omu gîtuit orĭ aproape de moarte). – Și horcănesc, horconesc, horogesc (după ung.) și horcotesc (după rut.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hârcâi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. hârcâi, 3 hârcâie, imperf. 1 hârcâiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să hârcâi, 3 să hârcâie corectat(ă)

hârcâi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hârcâie, imperf. 3 sg. hârcâia; conj. prez. 3 să hârcâie

hârcâi vb., ind. și conj. prez. 3 hârcâie, imperf. 3 sg. hârcâia

hîrcîi (ind. prez. 3 sg. și pl. hîrcîie)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HÎRCÎI vb. a hîrîi, a horcăi. (Nu mai ~ atîta!)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hârcâi, hârcâi, vb. IV (reg.) 1. a răsufla cu greu; a hârâi, a tuși înăbușit. 2. a zgâria un perete, a râcăi; a șurlăi.

Intrare: hârcâi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hârcâi
  • hârcâire
  • hârcâit
  • hârcâitu‑
  • hârcâind
  • hârcâindu‑
singular plural
  • hârcâie
  • hârcâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hârcâi
(să)
  • hârcâi
  • hârcâiam
  • hârcâii
  • hârcâisem
a II-a (tu)
  • hârcâi
(să)
  • hârcâi
  • hârcâiai
  • hârcâiși
  • hârcâiseși
a III-a (el, ea)
  • hârcâie
(să)
  • hârcâie
  • hârcâia
  • hârcâi
  • hârcâise
plural I (noi)
  • hârcâim
(să)
  • hârcâim
  • hârcâiam
  • hârcâirăm
  • hârcâiserăm
  • hârcâisem
a II-a (voi)
  • hârcâiți
(să)
  • hârcâiți
  • hârcâiați
  • hârcâirăți
  • hârcâiserăți
  • hârcâiseți
a III-a (ei, ele)
  • hârcâie
(să)
  • hârcâie
  • hârcâiau
  • hârcâi
  • hârcâiseră
verb (V408)
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hârcâi
  • hârcâire
  • hârcâit
  • hârcâitu‑
  • hârcâind
  • hârcâindu‑
singular plural
  • hârcâiește
  • hârcâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hârcâiesc
(să)
  • hârcâiesc
  • hârcâiam
  • hârcâii
  • hârcâisem
a II-a (tu)
  • hârcâiești
(să)
  • hârcâiești
  • hârcâiai
  • hârcâiși
  • hârcâiseși
a III-a (el, ea)
  • hârcâiește
(să)
  • hârcâiască
  • hârcâia
  • hârcâi
  • hârcâise
plural I (noi)
  • hârcâim
(să)
  • hârcâim
  • hârcâiam
  • hârcâirăm
  • hârcâiserăm
  • hârcâisem
a II-a (voi)
  • hârcâiți
(să)
  • hârcâiți
  • hârcâiați
  • hârcâirăți
  • hârcâiserăți
  • hârcâiseți
a III-a (ei, ele)
  • hârcâiesc
(să)
  • hârcâiască
  • hârcâiau
  • hârcâi
  • hârcâiseră
hârcoi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hârcăi
  • hârcăire
  • hârcăit
  • hârcăitu‑
  • hârcăind
  • hârcăindu‑
singular plural
  • hârcăie
  • hârcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hârcăi
(să)
  • hârcăi
  • hârcăiam
  • hârcăii
  • hârcăisem
a II-a (tu)
  • hârcăi
(să)
  • hârcăi
  • hârcăiai
  • hârcăiși
  • hârcăiseși
a III-a (el, ea)
  • hârcăie
(să)
  • hârcăie
  • hârcăia
  • hârcăi
  • hârcăise
plural I (noi)
  • hârcăim
(să)
  • hârcăim
  • hârcăiam
  • hârcăirăm
  • hârcăiserăm
  • hârcăisem
a II-a (voi)
  • hârcăiți
(să)
  • hârcăiți
  • hârcăiați
  • hârcăirăți
  • hârcăiserăți
  • hârcăiseți
a III-a (ei, ele)
  • hârcăie
(să)
  • hârcăie
  • hârcăiau
  • hârcăi
  • hârcăiseră
verb (V408)
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hârcăi
  • hârcăire
  • hârcăit
  • hârcăitu‑
  • hârcăind
  • hârcăindu‑
singular plural
  • hârcăiește
  • hârcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hârcăiesc
(să)
  • hârcăiesc
  • hârcăiam
  • hârcăii
  • hârcăisem
a II-a (tu)
  • hârcăiești
(să)
  • hârcăiești
  • hârcăiai
  • hârcăiși
  • hârcăiseși
a III-a (el, ea)
  • hârcăiește
(să)
  • hârcăiască
  • hârcăia
  • hârcăi
  • hârcăise
plural I (noi)
  • hârcăim
(să)
  • hârcăim
  • hârcăiam
  • hârcăirăm
  • hârcăiserăm
  • hârcăisem
a II-a (voi)
  • hârcăiți
(să)
  • hârcăiți
  • hârcăiați
  • hârcăirăți
  • hârcăiserăți
  • hârcăiseți
a III-a (ei, ele)
  • hârcăiesc
(să)
  • hârcăiască
  • hârcăiau
  • hârcăi
  • hârcăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hârcâi, hârcâiverb

  • 1. popular A respira cu greutate, scoțând zgomote răgușite și hârâitoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Căzu răsturnat pe spate, hîrcăind de turbare și de mînie. NEGRUZZI, S. I 162. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.