opțiuni
  • info

3 intrări

23 de definiții

din care

Explicative DEX

INELAR, -Ă, inelari, -e, adj., s. m., s. n. 1. Adj. Care are aspectul unui inel (1). 2. S. m. Fluture dăunător, de culoare galbenă-cafenie, care depune ouă în formă de inel (1) pe ramurile pomilor fructiferi și ale stejarilor și a cărui larvă provoacă mari pagube (Malacosoma neustria). 3. S. n. Degetul aflat între degetul mijlociu și cel mic, pe care se poartă, de obicei, inelul. 4. S. m. (Rar) Fabricant sau vânzător de inele. – Inel + suf. -ar.

INELAR, -Ă, inelari, -e, adj., s. m., s. n. 1. Adj. Care are aspectul unui inel (1). 2. S. m. Fluture dăunător, de culoare galbenă-cafenie, care depune ouă în formă de inel (1) pe ramurile pomilor fructiferi și ale stejarilor și a cărui larvă provoacă mari pagube (Malacosoma neustria). 3. S. n. Degetul aflat între degetul mijlociu și cel mic, pe care se poartă, de obicei, inelul. 4. S. m. (Rar) Fabricant sau vânzător de inele. – Inel + suf. -ar.

inelar, ~ă [At: CULIANU, C. 311 / Pl: ~i, ~e / E: inel + -ar] 1 a În formă de inel (1) Cf inelat. 2 sn[1] Deget aflat între cel mijlociu și cel mic, pe care se poartă, de obicei, inelul. 3 sm[2] (Ent) Fluture dăunător, galben-cafeniu, care depune ouă în formă de inel (1) pe ramurile pomilor fructiferi și ale stejarilor și a cărui larvă provoacă mari pagube (Gastropacha menstria). 4-5 sm (Fabricant sau) vânzător de inele. corectat(ă) modificată

  1. În original sm. — gall
  2. Adăugat de noi. — gall

INELAR2, inelare, s. n. Degetul dintre cel mijlociu și cel mic, pe care se poartă de obicei inelul. Cu mîna dreaptă dusă la colțul gurii și cu două degete, cei mic și inelarul pe buze, privea intens. CAMIL PETRESCU, O. II 632.

INELAR1, inelari, s. m, Fluture care își depune ouăle în formă de inel pe ramurile tinere ale pomilor fructiferi și a cărui larvă cauzează mari pagube (Gastropacha neustria).

INELAR3, -Ă, inelari, -e, adj. Care are aspectul unui inel. Eclipsă de soare inelară.

INELAR3 ~i m. Fluture dăunător care își depune ouăle pe ramurile pomilor fructiferi sub formă de inele. / inel + suf. ~ar

INELAR2 ~e n. Al doilea deget de la mână, care urmează după degetul cel mic și pe care se poartă, de obicei, inelul. / inel + suf. ~ar

INELAR1 ~ă (~i, ~e) Care se aseamănă cu un inel; de forma unui inel. /inel + suf. ~ar

inelar m. degetul al doilea după cel mic.

inelár, -ă adj. (d. inel, după anular). Anular. Degetu inelar, al patrulea deget al mîniĭ, în care, obișnuit, se poartă inelele.

Ortografice DOOM

inelar2 (deget) s. n., pl. inelare

inelar1 adj. m., pl. inelari; f. inelară, pl. inelare

inelar3 (fluture) s. m., pl. inelari

inelar1 adj. m., pl. inelari; f. inelară, pl. inelare

inelar2 (fluture) s. m., pl. inelari

inelar3 (deget) s. n., pl. inelare

inelar adj. m., pl. inelari; f. sg. inelară, pl. inelare

inelar (deget) s. n., pl. inelare

inelar (fluture, fabricant) s. m., pl. inelari

Sinonime

INELAR s. (ENTOM.; Gastropacha sau Malacosoma neustria) fluture-inelat.

INELAR s. (ENTOM.; Gastropacha neustria) fluture-inelat.

RECIF CORALIER INELAR s. v. atol.

Regionalisme / arhaisme

inelár, -ă, inelari, -e, adj., s.m. Fabricant de inele; bijutier, giuvaergiu. – Din inel + suf. -ar (DEX, MDA).

Intrare: inelar (adj.)
inelar3 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inelar
  • inelarul
  • inelaru‑
  • inelară
  • inelara
plural
  • inelari
  • inelarii
  • inelare
  • inelarele
genitiv-dativ singular
  • inelar
  • inelarului
  • inelare
  • inelarei
plural
  • inelari
  • inelarilor
  • inelare
  • inelarelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: inelar (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inelar
  • inelarul
  • inelaru‑
plural
  • inelari
  • inelarii
genitiv-dativ singular
  • inelar
  • inelarului
plural
  • inelari
  • inelarilor
vocativ singular
  • inelarule
  • inelare
plural
  • inelarilor
Intrare: inelar (s.n.)
inelar2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inelar
  • inelarul
  • inelaru‑
plural
  • inelare
  • inelarele
genitiv-dativ singular
  • inelar
  • inelarului
plural
  • inelare
  • inelarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

inelar, inelarăadjectiv

  • 1. Care are aspectul unui inel (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Eclipsă de soare inelară. DLRLC
etimologie:
  • Inel + -ar. DEX '98 DEX '09

inelar, inelarisubstantiv masculin

  • 1. Fluture dăunător, de culoare galbenă-cafenie, care depune ouă în formă de inel (1.)pe ramurile pomilor fructiferi și ale stejarilor și a cărui larvă provoacă mari pagube (Malacosoma neustria). DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. rar Fabricant sau vânzător de inele. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Inel + -ar. DEX '98 DEX '09

inelar, inelaresubstantiv neutru

  • 1. Degetul aflat între degetul mijlociu și cel mic, pe care se poartă, de obicei, inelul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cu mîna dreaptă dusă la colțul gurii și cu două degete, cei mic și inelarul pe buze, privea intens. CAMIL PETRESCU, O. II 632. DLRLC
etimologie:
  • Inel + -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „inelar”

Visit YouGlish.com