opțiuni
  • info

2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JUCĂTOR, -OARE, jucători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care practică un joc sportiv, de societate, de noroc etc. 2. (Pop.) Dansator. ♦ (Adjectival) Jucăuș, zglobiu. – Juca + suf. -ător.

JUCĂTOR, -OARE, jucători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care practică un joc sportiv, de societate, de noroc etc. 2. (Pop.) Dansator. ♦ (Adjectival) Jucăuș, zglobiu. – Juca + suf. -ător.

jucător, ~oare [At: CORESI, EV. 546/9 / Pl: ~i, ~oare / E: juca + -tor] 1 smf Persoană care practică un joc (24) sportiv. 2 smf Persoană care practică un joc (2) de societate. 3 smf Persoană care practică un joc (8) de noroc. 4 smf Dansator. 5-6 smf, a (Persoană) care participă la un dans popular. 7-8 smf, a (Sportiv) care ia parte la un meci. 9-10 smf, a (Reg) (Persoană) care participă la o petrecere populară cu horă. 11 a (D. oameni) Vioi. 12 a (D. oameni) Neastâmpărat. 13 a (D. un obiect, o piesă) Care se mișcă tot timpul. 14 a (D. un obiect, o piesă) Care nu stă fix.

JUCĂTOR, -OARE, jucători, -oare, s. m. și f. (Uneori urmat de determinări care arată felul jocului) 1. Persoană care joacă un joc sportiv, de societate, de noroc etc. Din pricina unui jucător, partida s-a întrerupt. CAMIL PETRESCU, U. N. 117. Între acești muri afumați, plini de mirosul tutunului, de trăncănirea jucătorilor de domino... ardeau lămpi somnoroase. EMINESCU, N. 35. 2. (Popular) Dansator de dansuri populare. Bucuria jucătorilor izbucnea în frînturi de strigăte, în floricele de pași ritmați. REBREANU, R. I 128. ♦ (Adjectival, rar) Jucăuș, neastîmpărat, zglobiu. În genere, aceste păsări sînt sălbatice, puțin jucătoare, mai mult triste. ODOBESCU, S. III 27.

JUCĂTOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. 1) Persoană care practică un joc sportiv sau de noroc. ~ de tenis. 2) pop. Persoană care dansează, care joacă; dansator. /a (se) juca + suf. ~ător

jucător m. cel ce joacă.

jucătór, -oáre adj. și s. Care joacă: jucător de cărțĭ, jucător de horă, jucător pe funie (acrobat).

antrenor-jucător s. m. Persoană care are dubla funcție de antrenor și de jucător ◊ „Aveți dreptate, în privința antrenorilor-jucători părerile sunt împărțite.” Fl. 14 II 86 p. 20. ◊ „După ce G. M. a fost suspendat pentru cumul de cartonașe galbene, a venit rândul altui antrenor-jucător [...] să guste din amarul tușei.” Săpt. 5 IX 86 p. 8 (din antrenor + jucător)

jucător-rezervă s. m. Jucător care poate înlocui pe un titular ◊ „[Numele] unui jucător-rezervă [la fotbal]” I.B. 9 XI 66 p. 4 (din jucător [de] rezervă)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

jucător s. m., pl. jucători

jucător s. m., pl. jucători

jucător s. m., pl. jucători

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

JUCĂTOR s. dansator, (pop.) dănțuitor. (~ într-un ansamblu popular.)

JUCĂTOR s. dansator, (pop.) dănțuitor. (~ într-un ansamblu popular.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

jucător, jucători s. m. (intl.) martor mincinos.

Intrare: jucător (adj.)
jucător2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jucător
  • jucătorul
  • jucătoru‑
  • jucătoare
  • jucătoarea
plural
  • jucători
  • jucătorii
  • jucătoare
  • jucătoarele
genitiv-dativ singular
  • jucător
  • jucătorului
  • jucătoare
  • jucătoarei
plural
  • jucători
  • jucătorilor
  • jucătoare
  • jucătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: jucător (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jucător
  • jucătorul
  • jucătoru‑
plural
  • jucători
  • jucătorii
genitiv-dativ singular
  • jucător
  • jucătorului
plural
  • jucători
  • jucătorilor
vocativ singular
  • jucătorule
plural
  • jucătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jucător, jucătoareadjectiv

  • 1. Jucăuș, neastâmpărat, vioi, zglobiu. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: jucăuș neastâmpărat vioi zglobiu
    • format_quote În genere, aceste păsări sînt sălbatice, puțin jucătoare, mai mult triste. ODOBESCU, S. III 27. DLRLC
  • 2. Care ia parte la un meci. MDA2
  • 3. Care participă la un dans popular. MDA2
  • 4. regional Care participă la o petrecere populară cu horă. MDA2
  • 5. (Despre un obiect, o piesă) Care se mișcă tot timpul. MDA2
    • 5.1. Care nu stă fix. MDA2
etimologie:
  • Juca + sufix -ător. DEX '09 MDA2 DEX '98 NODEX

jucător, jucătorisubstantiv masculin
jucătoare, jucătoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care practică un joc sportiv, de societate, de noroc etc. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Din pricina unui jucător, partida s-a întrerupt. CAMIL PETRESCU, U. N. 117. DLRLC
    • format_quote Între acești muri afumați, plini de mirosul tutunului, de trăncănirea jucătorilor de domino... ardeau lămpi somnoroase. EMINESCU, N. 35. DLRLC
    • 1.1. Sportiv care ia parte la un meci. MDA2
  • 2. popular Dansator, dănțuitor. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: dansator dănțuitor
    • format_quote Bucuria jucătorilor izbucnea în frînturi de strigăte, în floricele de pași ritmați. REBREANU, R. I 128. DLRLC
    • 2.1. Persoană care participă la un dans popular. MDA2
    • 2.2. regional Persoană care participă la o petrecere populară cu horă. MDA2
etimologie:
  • Juca + sufix -ător. DEX '09 MDA2 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.