jâr sn vz jir¹

JIR s. n. Fructul fagului, alcătuit dintr-o cupă ruginie ghimpoasă care conține două-trei semințe, folosit ca hrană pentru porci. ◊ Expr. (Pop.) A mâna (sau a duce) porcii la jir = a dormi sforăind (tare). – Din bg., sb. žir.

jir¹ sn [At: (a. 1609-1615) ROSETTI, B. 81 / V: jâr / Pl: (rar) ~uri / E: bg жир, srb żir] 1 Fruct al fagului, alcătuit dintr-o cupă ruginie ghimpoasă care conține două-trei semințe, folosit ca hrană pentru porci. 2 (Reg; îe) A mâna (sau a duce) porcii la ~ A dormi sforăind tare.

JIR, ❍JÎR sbst. 🌿 Fructul fagului, cu care se hrănesc porcii (🖼 2735): fagi stufoși cu ramurile încărcate de jir (vlah.); căutară... alune și jir și se hrăniră cu de acestea (ret.); se puseră pe niște sforăite, de păreau că duc porcii la jir (isp.) [sl.].

JÎR 👉 JIR.

JIR s. n. Fructul fagului, alcătuit dintr-o cupă ruginie ghimpoasă care conține două-trei semințe, folosit ca hrană pentru porci. ◊ Expr. (Pop.) A mâna (sau a duce) porcii la jir = a dormi sforăind (tare). – Din bg., scr. žir.

JIR s. n. (Adesea cu sens colectiv) Fructul fagului, folosit ca hrană mai ales pentru porci. De-ar fi fost, cel puțin, așternută pădurea pe jos cu jir în loc de cucuruzi de brad, calea-valea. HOGAȘ, M. N. 98. Merge să vadă turma dusă la jir. SLAVICI, N. I 127. [Gaița] zboară încolo și-ncoace, căutîndu-și nutrețul, ce constă din jir, alune, castane. MARIAN, O. II 68. ◊ Expr. (Familiar) A mîna porcii la jir = a dormi sforăind. Se așterne pe somn și unde nu începe a mîna porcii la jir. CREANGĂ, P. 226. – Variantă: jîr (SADOVEANU, O. VI 255) s. n.

JÎR s. n. v. jir.

JIR n. Fruct al fagului, având formă de cupă ghimpoasă, care conține două sau trei semințe, folosit ca hrană pentru porci. ◊ A mâna (sau a duce) porcii la ~ a sforăi în timpul somnului. /<bulg. žir

jir n. rodul fagului ce servă de nutreț porcilor. [Serb. JIR, ghindă].

jir n. (vsl. žirŭ, pășune, d. žiti, a trăi; bg. žir, slănină, ghindă, sîrb. žir, slănină, pol. žyr, ceh. žir, recoltă de ghindă, ung. szir, grăsime. V. jitar). Fructu faguluĭ (ca constitue un nutreț p. porcĭ). Un joc cu arșicele așezate în cerc. Iron. A fi plecat cu porciĭ la jir, a dormi sforăĭnd.

jir s. n.

jir s. n.

jir s. n.

jir.

jir s. m. – Fructul fagului. Sl. žirŭ „hrană” (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 159), fiind hrana obișnuită a porcilor; cf. bg., sb. žir „ghindă”, rut. žir „aliment”, rus. žir „grăsime”. – Der. jiriște, s. f. (pădure de fagi); jirovină, s. f. (închiriere de jiriște pentru porci; teren cu ghindă).

JIR (< bg., scr.) s. n. Fructul fagului, format dintr-o cupă ruginie lignificată, în care se află 2-3 achene în trei muchii; folosit ca hrană pentru animale și pentru extragerea unui ulei comestibil, care se râncezește ușor. În unele zone este consumat și de oameni, proaspăt sau prăjit.

a duce porcii la jir expr. (pop.) a sforăi în somn.

a mâna porcii la jir expr. a sforăi în somn.^[1]

jir s.n. (bot.) fagă, sâmbure de fag. Din semințele de jir se extrage un ulei comestibil.