LEGĂTOR, -OARE, (I) legători, -oare, s. m. și f., (II) legători, s. f. I. S. m. și f. Persoană specializată în legatul cărților. 2. Persoană care leagă snopii. II. S. f. Obiect cu care sau în care se leagă ceva. ♦ Spec. Mănunchi de paie sau de spice cu care se leagă snopii. ♦ Spec. Basma. ♦ Spec. (Înv.) Cravată. ♦ Spec. (Înv.) Fular. – Lega + suf. -ător.

legător, ~oare [At: DA / Pl: ~i, ~oare / E: lega¹ + -tor] 1 smf Persoană specializată în legatul cărților. 2 smf Persoană care leagă snopi. 3-4 sf Obiect (cu care sau) în care se leagă ceva. 5 sf (Spc) Mănunchi de paie sau de spice cu care se leagă snopii Si: legătură (79). 6 sf (Spc) Basma. 7 sf (Înv) Cravată. 8 (Spc; înv) Fular.

LEGĂTOR, -OARE, legători, -oare, subst. I. S. m. și f. 1. Persoană specializată în legatul cărților. 2. Persoană care leagă snopii. II. S. f. Obiect cu care sau în care se leagă ceva. ♦ Spec. Mănunchi de paie sau de spice cu care se leagă snopii. ♦ Spec. Basma. ♦ Spec. (Înv.) Cravată. ♦ Spec. (Înv.) Fular. – Lega + suf. -ător.

LEGĂTOR, -OARE, legători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană specialistă în meșteșugul legării cărților. 2. Persoană care leagă snopii. Voia ca... el să aleagă pe oameni și cosași și legători, și fete ce trec de-a lungul brazdei s-adune în urma cosașului mănunchii sub secere. SLAVICI, O. I 213.

LEGĂTOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. 1) Muncitor specializat în operații de cartonare și legare. ~ de cărți. 2) Lucrător agricol care leagă snopii. /a lega + suf. ~ător

legător m. cel ce leagă cărți.

legătór m. (după fr. relieur). Barb. Acela care leagă (scorțește) cărțile. – Curat rom. și ob. în popor scorțitor.

legător s. m., pl. legători

legător s. m., pl. legători

legător s. m., pl. legători

LEGĂTOR s. (rar) scorțitor, (Transilv.) compactor. (~ de cărți.)

legător, -oare s.m., s.f. I 1 s.m., s.f. (de obicei determ. prin „de cărți”) legătoreasă, <reg.> compactor, <înv.> scorțitor. A dus volumul cu foile desprinse la un legător de cărți foarte iscusit. 2 s.m. (înv.) v. Captiv. Prins². Prizonier. Rob. II s.f. 1 legătură, <pop.> cheotoare, <înv. și reg.> oajdă¹, <înv.> legământ. Sacul s-a desfăcut pentru că legătoarea lui a fost slab înnodată. 2 legătură. Legătoarea este un mănunchi de paie cu care se leagă snopii. 3 (pop.) v. Centură. Cingătoare. Cordon. Curea. Încingătoare. 4 (pop.) v. Basma. Tulpan. 5 (med., med. vet.; pop.) v. Bandaj. Fașă. Pansament. Tifon. 6 (med.; pop.) v. Cataplasmă. Compresă. Prișniță. 7 (la pl. legători; pop.) v. Cătușe (v. cătușă). Fiare (v. fier). Lanțuri (v. lanț). 8 (înv.) v. Cravată. 9 (înv.) v. Fular. III s.f. (gram.; înv.) v. Copulă. Verb copulativ.

LEGĂTOR s. (rar) scorțitor, (Transilv.) compactor. (~ de cărți.)