lucernă² sf [At: MARIN, F. 105/37 / Pl: ~ne / E: lat lucerna] (Ltî) Lampă cu ulei.

lucernă¹ sf [At: ENC. AGR. III, 616 / V: (reg) lățăr~, lițăr~, lițer~, luțăndră, luțăr~, luțâr~, luțer~, luzer~ / Pl: ~ne / E: ger Luzerne, fr luzerne, mg lucerna] 1 (Șîc ~-albastră, ~-de-Banat) Plantă perenă din familia leguminoaselor, cu frunze compuse din câte trei foliole și cu flori albastre-violacee, cultivată ca plantă furajeră (Medicago sativa). 2 (Bot; reg; șîc ~-galbenă) Culbecească (Medicago falcata). 3 (Bot; reg; șîc ~-neagră) Trifoi mărunt (Medicago lupulina). 4 Cultură de lucernă (1). 5 (Pop; îe) A scăpa în ~ A se îmbăta.

LUCERNĂ s. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din cîte trei foliole și cu flori de culoare violetă pînă la purpuriu-închis, cultivată ca plantă furajeră (Medicago sativa). Dintre leguminoase, se cultivă pentru furaj trifoiul și lucerna. BOTANICA 174. – Variante: luțărnă (C. PETRESCU, R. DR. 242), luțernă (SADOVEANU, E. 121) s. f.

LUCERNĂ s.f. (Ant.; la greci și la romani) Corp de iluminat în care ardea o feștilă înmuiată în ulei. [< it., lat. lucerna].

LUCERNĂ s. f. (la greci și la romani) corp de iluminat în care ardea o feștilă înmuiată în ulei. (< lat. lucerna)

LUCERNĂ f. Plantă erbacee furajeră cu frunze compuse din foliole și flori de culoare violetă. [G.-D. lucernei] /<germ. Luzerne, fr. luzerne

lucernă f. V. luzernă.

*lucérnă f., pl. e (fr. luzerne, d. pv. luzerno, adică „lucitoare”, ca semințele eĭ, d. luzir, a luci, infl. de it. lat. lucerna, lampă). Un fel de trifoĭ cultivat ca nutreț (medicago sativa). – Și luțernă (după germ. rus.).

LUȚARNĂ^[1] s. f. v. lucernă.

lătără sf vz lucernă

luțăndră sf vz lucernă

luțărnă sf vz lucernă

luțârnă sf vz lucernă

luțearnă sf vz lucernă

luțendră sf vz lucernă

luțernă sf vz lucernă

luzernă sf vz lucernă

LUȚARNĂ s. f. v. lucernă.

LUȚĂRNĂ s. f. v. lucernă.

luzernă f. plantă din fam. leguminoaselor. numită vulgar culbeceasă și ghizdeiu, constitue un nutreț foarte bun (Medicago falcata = fr. luzerne).

*luțérnă, V. lucernă.

*luzérnă, V. lucernă.

lucernă s. f., g.-d. art. lucernei

lucernă s. f., g.-d. art. lucernei

lucernă s. f., g.-d. art. lucernei

lucernă, gen. lucernei

luțărnă (= lucernă) s. f. (pl. – )

luțernă sg.

LUCERNĂ s. v. culbeceasă.

lucernă s. v. CULBECEASĂ.

lucernă (-ne), s. f. – Plantă (Medicago sativa). – Var. luțernă. Fr. luzerne, var. germ. Luzern.

lucernă, (luțernă, luțărnă), s.f. – (bot.) Trifoi cultivat ca plantă furajeră (Medicago sativa). – Din germ. Luzerne (DEX, MDA).

lucernă, (luțernă, luțărnă), s.f. – (bot.) Plantă perenă din familia leguminoaselor, cultivată ca plantă furajeră (Medicago sativa). – Din germ. Luzerne.

LUCÉRNĂ (< germ.) s. f. Plantă furajeră, perenă, din familia leguminoaselor, cu lăstari înalți până la 120 cm, frunze trifoliate și flori albastre-violacee (Medicago sativa). Este rezistentă la ger și secetă, are o mare capacitate de producție și o valoare nutritivă ridicată.

lucernă s. f. sg. fleacuri, lucruri neînsemnate.