3 intrări
24 de definiții
din care- explicative (11)
- morfologice (3)
- relaționale (7)
- etimologice (1)
- enciclopedice (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LĂUDAT, -Ă, lăudați, -te, adj. Care a fost prețuit, apreciat prin cuvinte elogioase. [Pr.: lă-u-] – V. lăuda.
LĂUDAT, -Ă, lăudați, -te, adj. Care a fost prețuit, apreciat prin cuvinte elogioase. [Pr.: lă-u-] – V. lăuda.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
lăudat, ~ă a [At: URECHE, L. 110[1] / P: lă-u~ / Pl: ~ați, ~e / E: lăuda] 1 Care este prețuit, apreciat prin cuvinte elogioase. 2 (Îvp; mai ales ca formulă de reverență) Slăvit. corectat(ă)
- În original incorect: 11O — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lăudat a. renumit: nume lăudat.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
LĂUDA, laud, vb. I. Tranz. A exprima prin cuvinte prețuirea, stima față de cineva sau ceva; a aduce laude, a elogia. ♦ Refl. A spune despre sine însuși cuvinte de laudă; a se mândri, a se făli. ◊ Expr. (Fam.) Cum te mai lauzi? = ce mai faci? cum te mai simți? ♦ Refl. A face pe grozavul; a se grozăvi. [Pr.: lă-u-] – Lat. laudare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
LĂUDA, laud, vb. I. Tranz. A exprima prin cuvinte prețuirea, stima față de cineva sau ceva; a aduce laude, a elogia. ♦ Refl. A spune despre sine însuși cuvinte de laudă; a se mândri, a se făli. ◊ Expr. (Fam.) Cum te mai lauzi? = ce mai faci? cum te mai simți? ♦ Refl. A face pe grozavul; a se grozăvi. [Pr.: lă-u-] – Lat. laudare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
lăuda [At: PSALT. HUR. 642/1 / P: lă-u~ / Pzi: laud / E: lat laudare] 1 vt A exprima prin cuvinte prețuirea pentru ceva sau cineva. Si: a elogia. 2 vt (Pfm; irn) Laudă-mă gură că ți-oi da o bucătură (sau friptură) Se spune pentru a atrage atenția asupra lăudăroșeniei cuiva. 3 vt (Pfm; îe) A-și ~ marfa A vorbi cu ostentație despre lucrurile pe care le posedă sau despre meritele personale. 4 vt (Pop; îe) A ~ de rău A bârfi. 5 vt A exagera meritele, calitățile cuiva cu scopul de a induce în eroare. 6 vt (Îvr) A denunța. 7 vt (Pex) A stima. 8 vt (Bis) A glorifica. 9 vt (Bis) A binecuvânta. 10 vrp (Reg; îe) Laude-se lisus Hristos Formulă de salut folosită la întâlnirea unei persoane. 11 vt (Înv; îe) Cum lauzi pe Dumnezeu? Cum o mai duci? 12 vr A spune despre sine însuși lucruri de laudă Si: a se făli, a se mândri. 13 vr (Fam; îe) Cum te mai lauzi? Ce mai faci? 14 vr (Fam; îe) Nu că mă laud (sau ne lăudăm, nu ca să mă laud sau să ne lăudăm) Se spune pentru a sublinia adevărul, exactitatea, obiectivitatea celor relatate. 15 vr A se grozăvi. 16 vr (Îvp) A amenința.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
loda[1] v vz lăuda
- Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LĂUDA, laud, vb. I. 1. Tranz. A-și exprima prin cuvinte prețuirea, a vorbi de bine, a aduce laude; a elogia. Leșii se grăbiră să-l laude pentru frumoasele lui cuvinte. SADOVEANU, O. VII 157. Ovanez începu să-i laude talentul de a cînta. BASSARABESCU, V. 11. L-a adus în grădină de dimineață, ca pe o femeie, să-i laude florile. ISPIRESCU, L. 20. 2. Refl. A spune despre sine însuși cuvinte de laudă; a se făli, a se mîndri. Se laudă că e om milos. REBREANU, R. I 234. Să nu te lauzi... niciodată cu ce ai de gînd să scrii. VLAHUȚĂ, O. A. 336. Tu te lauzi că Apusul înainte ți s-a pus?... Ce-i mîna pe ei în luptă, ce-au voit acel Apus. EMINESCU, O. I 147. ◊ Expr. (Familiar) Cum te mai lauzi? = ce mai faci? cum te mai simți? cum o (mai) duci cu sănătatea? 3. Refl. A face pe grozavul, a se grozăvi. Se laudă că mă va reclama. – Pronunțat: lă-u-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A LĂUDA laud tranz. (persoane, lucruri, fapte) A declara demn de admirație și prețuire, scoțând în evidență calitățile, realizările, avantajele. [Sil. lă-u-] /<lat. laudare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE LĂUDA mă laud intranz. A spune cuvinte de laudă despre sine însuși. /<lat. laudare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
lăudà v. 1. a releva meritul cuiva; 2. a glorifica: lăudați pe Domnul; 3. a se făli: se laudă prea mult. [Lat. LAUDARE].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
láud, a lăudá, v. tr. (lat. laudare, it. lodare, pv. lauzar, fr. louer, cat. lloar, sp. loar, pg. louvar). Relev meritu cuĭva: lăudațĭ pe Domnu (Dumnezeŭ). V. refl. Îmĭ relev singur meritele pe care le am orĭ cred că le am. Cum te lauzĭ?, cum te afli, ce maĭ facĭ? Prost te lauzĭ!, staĭ prost! nu eștĭ de invidiat!
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
lăuda (a ~) (desp. lă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. laud, 2 sg. lauzi (desp. la-uzi), 3 laudă; conj. prez. 1 sg. să laud, 3 să laude; imper. 2 sg. afirm. laudă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
lăuda (a ~) (lă-u-) vb., ind. prez. 3 laudă (la-u-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
lăuda vb. (sil. lă-u-), ind. prez. 1 laud, 3 sg. și pl. laudă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
LĂUDAT adj. 1. v. preamărit. 2. binecuvântat, glorificat, mărit, preamărit, preaslăvit, proslăvit, slăvit. (~ zi a Unirii!)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
LĂUDAT adj. 1. mărit, preaînălțat, prealuminat, preamărit, preaslăvit, proslăvit, slăvit, venerat, (reg.) prealuminos, (înv.) prealăudat, preaseninat. (~te Doamne!) 2. binecuvîntat, glorificat, mărit, preamărit, preaslăvit, proslăvit, slăvit. (~ zi a Unirii!)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Lăudat ≠ criticat
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
LĂUDA vb. 1. v. glorifica. 2. v. preamări. 3. v. mândri. 4. v. îngâmfa.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
LĂUDA vb. 1. a cinsti, a cînta, a elogia, a glorifica, a mări, a omagia, a preamări, a preaslăvi, a proslăvi, a slăvi, a venera, (rar) a apoteoza, a exalta, (înv.) a făli, a pohfăli, a preacînta, a preaînălța, a prealăuda, a prearădica, a ridica, a slavoslovi. (Să-i ~ pe eroii patriei.) 2. a binecuvînta, a glorifica, a mări, a preamări, a preaslăvi, a proslăvi, a slăvi, (rar) a ferici. (Să ~ ziua de față.) 3. a se făli, a se fuduli, a se mîndri. (Are de ce se ~ cu copiii lui.) 4. a se făli, a se fuduli, a se grozăvi, a se infatua, a se împăuna, a se înfumura, a se îngîmfa, a se mîndri, a se semeți, (rar) a se trufi, (înv. și pop.) a se mări, (pop.) a se păuni, (reg.) a se bîrzoia, a se făloși, a se marghioli, a se sfătoși, (reg. fam.) a se furlandisi, a se marțafoi, (Transilv. și Ban.) a se născocorî, (înv.) a se înălța, a se preaînălța, a se preamări, a se prearădica, a se ridica, (fam. fig.) a se înfoia, a se umfla, (arg.) a se șucări. (Nu e cazul să te ~ atîta!)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A lăuda ≠ a admonesta, a bârfi, a blama, a denigra, a huli, a ponegri
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A (se) lăuda ≠ a (se) critica
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
lăuda (laud, lăudat), vb. – 1. A elogia, a admira. – 2. (Refl.) A se făli. – 3. (Refl.) A se crede, a fi încrezut. – Mr. alavdu, alăvdare. Lat. laudāre (Pușcariu 953; Candrea-Dens., 962; REW 4938; DAR; Pascu, I, 31), cf. alb. lëvdoń (Philippide, II, 645), it. lodare, prov. lauzar, fr. louer, cat. lloar, sp. loar, port. louvar. – Der. laudă, s. f. (elogiu, lăudare, îngîmfare), postverbal sau direct din lat. laudem, cf. alb. laft, sp., port. loa; lăudoare, s. f. (înv., elogiu, laudă), din lat. pop. laudōrem (Candrea-Dens., 966); lăudărie, s. f. (înv., îngîmfare); lăudăroș(en)ie, s. f. (îngîmfare); lăudăciune, s. f. (înv., elogiu), din lat. laudatiōnem; lăudător (var. înv. lăudătoriu), adj. (elogios), din lat. laudatōrius (REW 4939); lăudăros (var. Banat lăuduros), adj. (îngîmfat); lăudabil, adj., după it. laudabile; prealăuda, vb. (înv., a se lăuda), după sl. pohvaliti.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Lăudat v. Laudă 3.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Laudator temporis acti (lat. „Acel care laudă vremurile apuse” sau, mai liber: „Proslăvitorul timpurilor trecute”) – Horațiu, versul 173 din Ars poetica. Poetul denunță paseismul și îi ironiza pe cei ce cîntau cu regret timpurile de odinioară, îndeosebi cu scopul de a blama (zice Horațiu în versul următor, 174) vremurile „de acum”. Așadar, laudator temporis acti nu se întrebuințează decît ca o critică la adresa celor care evocă nostalgic vremurile de altă dată și nu găsesc nimic bun în prezent. LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
- silabație: lă-u-da
verb (VT46) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
lăudat, lăudatăadjectiv
- 1. Care a fost prețuit, apreciat prin cuvinte elogioase. DEX '09 DEX '98antonime: criticat
etimologie:
- lăuda DEX '98 DEX '09
lăuda, laudverb
- 1. A exprima prin cuvinte prețuirea, stima față de cineva sau ceva; a aduce laude. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Leșii se grăbiră să-l laude pentru frumoasele lui cuvinte. SADOVEANU, O. VII 157. DLRLC
- Ovanez începu să-i laude talentul de a cînta. BASSARABESCU, V. 11. DLRLC
- L-a adus în grădină de dimineață, ca pe o femeie, să-i laude florile. ISPIRESCU, L. 20. DLRLC
- 1.1. A spune despre sine însuși cuvinte de laudă; a se mândri, a se făli. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Se laudă că e om milos. REBREANU, R. I 234. DLRLC
- Să nu te lauzi... niciodată cu ce ai de gînd să scrii. VLAHUȚĂ, O. A. 336. DLRLC
- Tu te lauzi că Apusul înainte ți s-a pus?... Ce-i mîna pe ei în luptă, ce-au voit acel Apus. EMINESCU, O. I 147. DLRLC
- Cum te mai lauzi? = ce mai faci? cum te mai simți? DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
- 1.2. A face pe grozavul; a se grozăvi. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: grozăvi
- Se laudă că mă va reclama. DLRLC
-
-
etimologie:
- laudare DEX '09 DEX '98