mezdreală² sf vz mezdrea

mezdreală¹ sf [At: ALRT II, 68 / Pl: ? / E: mezdri + -eală] 1 (Reg; d. animale) Jupuire. 2 (Reg; d. bunuri materiale) Însușire în mod abuziv. 3 (Reg) Rănire superficială Si: julire. 4 (Reg) Cioplire cu cuțitoaia. 5 (Reg) Tocare.

MEZDREALĂ, mezdrele, s. f. (Regional) Cuțitoaie. – Variantă: mezdrea s. f.

MEZDREALĂ, mezdrele, s. f. (Reg.) Cuțitoaie. – Din mezdri + suf. -eală.

MEZDREALĂ s.f. (Ban.) Cuțitoaie. Mezdralĕ. AC, 353. Etimologie: scr. mezdra, bg. mezdrja. Vezi și mezdri.

mezdrea sf [At: ANON. CAR. / V: ~uă, ~lă / Pl: ~de / E: bg мездря, srb mezdra „parte inferioară a pieilor netăbăcite”] (Trs; Ban) Cuțitoaie.

mezdreauă sf vz mezdrea

MEZDREA s. f. v. mezdreală.

mezdreá f., pl. ele, și mezdreálă f., pl. elĭ (sîrb. mézdra, membrană; rus. mezdrá, mĕazdrá, partea interioară a pĭeliĭ). Vest. Cuțitoaĭe.

MEZDREA s. v. cioplitoare, cuțitoaie.

mezdrea s. v. CIOPLITOARE. CUȚITOAIE.

mezdrea, mezdrele, s.f. – Unealtă cu două mânere la capete, cu care dogarul sau dulgherul cioplește sau răzuiește lemnul; cuțitoaie. – Din rus., srb. mezdrá „partea inferioară a pieilor netăbăcite” (Scriban, MDA).

mezdrea, -ele, s.f. – Unealtă cu două mânere la capete, cu care dogarul sau dulgherul cioplește sau răzuiește lemnul; cuțitoaie. – Din bg. mezdrja (Felecan 1983).

MEZDREÁLĂ¹ s. f. (Regional) Faptul de a m e z d r i (Dobra-Deva). ALRT II 68. Scaun de ńezdreală. ib. - Pl.:? – Mezdri + suf. -eală.

MEZDREÁLĂ² s. f. v. mezdrea.

MEZDREÁ s. f. (Transilv., Ban.) Cuțitoaie. Cf. ANON. CAR., LB, POLIZU, LM, CIHAC, II, 194, CONV. LIT. XX, 1 013, GHEȚIE, R. M., H XVII 8, XVIII 34, 144, 261, VAIDA. Rotariul curmă lemnul cu ferestrăul. . . și-l sparge cu săcurea, îl cioplește cu barda, îl netezește cu mezdreala (carea e un cuțit drept, la ambele capete cu mîneie de lemn). LIUBA-IANA, m. 121, cf. 123, L. COSTIN, GR. BĂN. 136, GREGORIAN, CL. 59. Doagele „le curățîm le cioplim cu mezdreala”. ARH. FOLK. V 114, cf. VI, 175. Se creapă bradul verde și apoi fiecare bucată se despică cu o mezdreală (cuțitoaie). CHEST. II 238, cf. 239, ALR I 1 829, ALR II 6 623, 6 639, 6 694, 6 695, 6 701, ALRT II 68, ALRM SN I h 379. - Pl.: mezdrele. $- Și: mezdreáuă (ALR II 6 694/53, com. din LELEȘTI-BEIUȘ și din VAȘCĂU), mezdreálă s. f. – Din scr. mezdra „răsătura pieilor, partea interioară a pieilor netăbăcite”, bg. мездря. – Mezdreáuă: refăcut după sg. art. – Mezdreală: sg. refăcut după pl.

MEZDREÁUĂ s. f. v. mezdrea.