mezdrit, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: mejd~ / Pl: ~iți, ~e / E: mezdri] (Reg) 1 (D. animale) Jupuit. 2 (D. bunuri) Luat în mod abuziv. 3 Rănit superficial. 4 Cioplit cu mezdreaua.

măzdri v vz mezdri

mejdri v vz mezdri

mejdrit, ~ă a vz mezdrit

mezdri [At: ANON. CAR., ap. DLR / V: (reg) mejd~, măz~, miz~, mijd~ / Pzi: ~resc / E: srb mezdriti] 1 vt (Reg; c. i. animale) A jupui. 2 vt (Reg; c. i. pielea unui animal) A curăța de carne și de păr. 3 vt (Fig, c. i. bani, valori) A lua în mod abuziv Vz jupui, rășlui, rade. 4-5 vtr (Olt) A se răni superficial Si: a (se) juli. 6 vt (Trs) A ciopli cu mezdreaua. 7 vt (Reg) A toca. 8 vt (Reg; d. animale) A roade. 9 vi (Rar) A paște iarba din rădăcină. 10-11 vti (Rar) A morfoli (1). 12-13 vti (Fig) A lucra încet.

mijdri v vz mezdri

mizdri v vz mezdri

MEZDRI, mezdresc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A ciopli, a netezi cu cuțitoaia. 2. (Despre capre, oi) A roade cu dinții coaja copacilor.

măzdrì v. Mold. a pungăși: au măzdrit un milionaș de gălbiori AL... [Tr. mezdrì, a roade a jupui = rus. MEZDRITĬ].

mejdrésc, V. mizdresc.

mezdrésc și mi- v. tr. (rus. mezdrítĭ, mĕazdrítĭ, cr. mezdriti, ceh. mizdriti, a răzui pĭeĭle (orĭ un lemn cu cuțitoaĭa). Pasc vîrfurile, rod coaja copacilor (V. tușinez). Fig. Iron. Risipesc, manînc, fur: a mizdri parale. – Și miz-. Și mij-, mej- (Olt.).

mijdrésc, V. mizdresc.

mizdrésc, V. mezdresc.

mezdri (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mezdresc, 3 sg. mezdrește, imperf. 1 mezdream; conj. prez. 1 sg. să mezdresc, 3 să mezdrească

mezdri (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mezdresc, imperf. 3 sg. mezdrea; conj. prez. 3 să mezdrească

mezdri vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mezdresc, imperf. 3 sg. mezdrea; conj. prez. 3 sg. și pl. mezdrească

mezdri (mezdresc, mezdrit), vb. – 1. (Trans.) A curăța pielea de carne. – 2. A răzui. – 3. (Despre animale) A roade iarba și frunzele, a coji ramurile. – 4. A se strica, a consuma, a risipi. – Var. mizdri. Sl. (cr., slov., rus.) mezdriti „a descărna”, din sl. mezo „carne” (Cihac, II, 194; Tiktin; Conev 66), care pare să se fi confundat cu sl. mezdra „membrană” (Berneker, II, 45). – Der. mezdrea (var. mezdreală), s. f. (Trans., cuțit, lopată).

MEZDRI vb. v. cuțitoi, juli, jupui, roade, zdreli, zgâria.

mezdri vb. v. CUȚITOI. JULI. JUPUI. ROADE. ZDRELI. ZGÎRIA.

mezdrít, -ă, mezdriți, -te, adj. (reg.) 1. Netezit, fără asperități: „Și-i cioplită și-i mezdrită…” (Bilțiu, 2015: 216). 2. Încrestat. – Din mezdri.

MEZDRI vb. (Ban.) A jupui. Mézdresk. AC, 353. Etimologie: scr. mezdriti. Vezi și mezdreală.

măzdri, pers. 3 sg. măzdrește, vb. IV (reg., înv.) a pungăși, a înșela.

mezdrí, mezdresc, v.t. 1. A ciopli, a netezi lemnul cu mezdreaua. 2. A încresta. 3. A tăia bulgărele de lut (folosit la confecționarea ceramicii casnice) în felii foarte subțiri, pentru a se elimina impuritățile. – Din sl. mezdriti „a descărna” (Conev, după DER); din bg. mezdrja (DEX).

mezdri, mezdresc, vb. tranz. – 1. A ciopli, a netezi lemnul cu mezdreaua. 2. A tăia bulgărele de lut (folosit la confecționarea ceramicii casnice) în felii foarte subțiri, pentru a se elimina impuritățile. – Din sl. mezdriti „a descărna” < sl. mezo „carne” (Cihac, Tiktin, Conev, cf. DER); din bg. mezdrja (DEX).

mezdri, mezdresc, vb. tranz. – A ciopli cu mezdreaua. – Din srb. mezdriti (MDA).

MEZDRÍT, -Ă adj. (Regional) Cioplit, tăiat netezit cu mezdreaua. Cf. m e z d r i (3). Cf. PONTBRIANT, D., LM. – Pl.: mezdriți, -te. – Și: mejdrít, -ă adj. COSTINESCU. - V. mezdri.

MĂZDRI v. IV v. mezdri.

MEJDRÍ vb. IV v. mezdri.

MEJDRIT, -Ă adj. v. mezdrit.

MEZDRI vb. IV. (Atestat prima dată la ANON. CAR.) 1. Tranz. (Regional, complementul indică animale) A jupui; (complementul indică pielea unui animal) a curăța de carne și de păr. Cf. CIHAC, II, 194, DDRF, BARCIANU, JAHRESBER. XXVI-XXIX, 31. ♦ Fig. (Complementul indică bani, valori) A lua, a-și însuși în mod abuziv. V. j u p u i, r ă ș l u i, r a d e. Au măzdrit pe puțin un milionaș de galbiori. ALECSANDRI, ap. TDRG, cf. BARCIANU, ALEXI, W., JAHRESBER. XXVI-XXIX, 31. 2. T r a n z. și r e f l. (Prin Olt.) A (se) răni superficial; a (se) zdrobi, a (se) juli. Cf. IZV. IV, nr. 2, 6, MAT. DIALECT, I, 231, L. ROM. 1 960, nr. 5, 35. 3. Tranz. (Prin Transilv.) A ciopli cu mezdreaua. Cf. CONV. LIT. XX, 1 013, VAIDA. ♦ (Regional) A toca, a zdrobi. Com. din ZAGRA-NĂSĂUD. 4. T r a n z. (Regional, despre animale) A roade. Cf. PONTBRIANT, D., LM. Capră roșie s-a făcut, în munte că s-a suit Și munții Că i-a misdrit. MAT. FOLK. 1 144. Dă fuga, că oile mejdresc pomii. I. CR. II, 109, cf. IV, 26, CONV. LIT. XLIV₂, 3. Nu fugi, dumbrava mea, Că nu-s foc să te pirlesc, Nici capră să te misdresc. RĂDULESCU-CODIN, L. 8, cf. VÎRCOL, V. 95, GR. S. V. ♦ I n t r a n z. (Rar) A paște iarba din rădăcină. Cf. BARCIANU. ♦ (Despre oameni) A morfoli, a mozoli. V. m o j d i. Năpirstocul, prlslea, să sculă misdrind un codru de mălai. SĂM. IV, 408. Nu-i da mere, că numai le mizdrește, n-are dinți cu ce să mănince. I. CR. VI, 251 cf. ALR II 3 529/833. ♦ F i g. A lucra încet a înjgheba ceva cu greu. Com. din VICOVU de SUS-RĂDĂUȚI. - Prez. ind.: mezdresc. – Și: (regional) mejdri, măzdrí, mizdrí, mijdrí (I. CR. II, 135) vb. IV. – Din scr. mezdriti.

MIJDRÍ vb. IV v. mezdri.