opțiuni

6 definiții pentru modur

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

modur, ~ă a, sm [At: N. REV. R. VIII, nr. 6, 87 / V: ~dor sm / Pl: ~uri, ~e / E: srb modar, bg модър] 1 a (Trs, Ban, Olt; d. animale) De culoare sură. 2 (Trs, Ban, Olt) Violet. 3 sm (Trs; îf modor) Modoroi (1).

modor sm vz modur

mòdor (modoran) m. Tr. 1. om tăcut, morocănos; 2. pl. modorani, numele lăieșilor sau țiganilor vagabonzi. [Vorba pare înrudită cu bùdure, buștean; provențala posedă ambele forme: boudourro, moudourro, bădăran, mojic, posac].

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

modur (-ră), adj. – Gri, brun. Bg. modăr, sb. modar (Candrea). În Banat și Trans.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

modur, -ă, moduri, -e, adj. (reg.) de culoare sură.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MODÚR; -Ă adj., s. m. 1. Adj. (Prin sudul Transilv., Ban., Olt.; despre animale) De culoare sură (N. REV. R. VIII, nr. 6, 87, DENSUSIANU, Ț. H. 325); violet, mohorît (L. COSTIN, GR. BĂN. 139). Mńeorică Cu lîna căńită, Cu lîna modură. ARH. FOLKk. VI, 344. E cam modură la pene. ALR I 1034/865, cf. ALRM SN I h 178: 2. S. m. (Prin Transilv.; în forma modor) Modoroi (1). Cf. ȘĂINEANU, D. U. – Pl.: moduri, -e. - Și: (2) módor s. m. – Din scr. modar. Cf. bg. модър.

Intrare: modur
modur adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • modur
  • modurul
  • moduru‑
  • modură
  • modura
plural
  • moduri
  • modurii
  • modure
  • modurele
genitiv-dativ singular
  • modur
  • modurului
  • modure
  • modurei
plural
  • moduri
  • modurilor
  • modure
  • modurelor
vocativ singular — —
plural — —
modor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)