morugă sf [At: BOCEANU, GL. / V: ~roagă, mur~ / Pl: nct / E: cf moare] (Reg) Aliment foarte sărat.

morúgă f., pl. ĭ (cp. cu sîrb. more, apă de mare). Vest. Mîncare foarte sărată. Adv. Sărat morugă, sărat ocnă (slatină), foarte sărat. – Și murugă (ChN. 2, 116, și rev. I. Crg. 4, 188) și moroagă.

moroagă sf vz morugă

murugă sf vz morugă

moroágă, V. morugă.

murúgă, V. morugă.

MORUGĂ s. f. (Regional) Aliment foarte sărat; (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Ciorba asta-i morugâ, cine o mănîncă ? BOCEANU, GL., cf. I. CR. IV, 188, CIAUȘANU, V. 180. – Și: moroágă (CIAUȘANU, V. 180), murúgă (I. CR. IV, 188) s. f. – Cf. m o a r e.