MORUGĂ s. f. (Regional) Aliment foarte sărat; (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Ciorba asta-i morugâ, cine o mănîncă ? BOCEANU, GL., cf. I. CR. IV, 188, CIAUȘANU, V. 180. – Și: moroágă (CIAUȘANU, V. 180), murúgă (I. CR. IV, 188) s. f. – Cf. m o a r e.

morugă sf [At: BOCEANU, GL. / V: ~roagă, mur~ / Pl: nct / E: cf moare] (Reg) Aliment foarte sărat.

morúgă f., pl. ĭ (cp. cu sîrb. more, apă de mare). Vest. Mîncare foarte sărată. Adv. Sărat morugă, sărat ocnă (slatină), foarte sărat. – Și murugă (ChN. 2, 116, și rev. I. Crg. 4, 188) și moroagă.

moroagă sf vz morugă

murugă sf vz morugă

moroágă, V. morugă.

murúgă, V. morugă.