13 definiții pentru mugi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUGI, pers. 3 mugește, vb. IV. Intranz. I. (Despre unele animale cornute) A scoate sunete prelungi, caracteristice; a zbiera, a rage. II. P. anal. 1. (Despre oameni) A striga puternic; a urla, a răcni. 2. (Despre unele instrumente muzicale, unelte etc.) A produce (prin lovire, frecare, explozie etc.) sunete puternice, supărătoare. ♦ (Despre arme de foc) A bubui puternic. 3. (Despre ape și despre vânt) A vui puternic; a urla. [Prez. ind. pers. 3 și: muge] – Lat. mugire.

MUGI, pers. 3 mugește, vb. IV. Intranz. I. (Despre unele animale cornute) A scoate sunete prelungi, caracteristice; a zbiera, a rage. II. P. anal. 1. (Despre oameni) A striga puternic; a urla, a răcni. 2. (Despre unele instrumente muzicale, unelte etc.) A produce (prin lovire, frecare, explozie etc.) sunete puternice, supărătoare. ♦ (Despre arme de foc) A bubui puternic. 3. (Despre ape și despre vânt) A vui puternic; a urla. [Prez. ind. pers. 3 și: muge] – Lat. mugire.

mugi vi [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 79732 / Pzi: 3 ~gește și muge / E: ml mugire] 1 (D. animale cornute) A scoate sunete prelungi, caracteristice Si: a rage, (reg) a mugăi Vz boncăi, boncălui, zbiera. 2 (Nob; îe) Nici îi (sau le) fuge, nici îi (sau le) ~ge Se spune despre cei pe care nu-i interesează, cărora nu le pasă de cineva sau de ceva. 3 (Pex; reg; d. roiuri de albine) A bâzâi. 4 (Pan; d. oameni) A striga puternic, sfâșietor Si: a zbiera, a urla, a răcni. 5 (Pan; d. elemente ale naturii) A produce zgomote puternice și prelungite Si: a urla, a vui. 6 (Pan; d. unele instrumente muzicale, unelte etc.) A produce prin lovire, frecare etc. sunete puternice. 7 (Pan; d. arme de foc) A bubui.

MUGI, pers. 3 mugește, vb. IV. Intranz. 1. (Despre vite cornute) A rage, a zbiera. Sîmbotina se zbătu în ștreang, mugi înfuriată. MIHALE, O. 509. Boii pășteau liniștiți și în răstimpuri vreunul mugea prelung. AGÎRBICEANU, S. P. 115. Turmele s-aud mugind, Și flăcăii vin pe luncă Hăulind. COȘBUC, P. I 47. ♦ (Despre cerb) A scoate un strigăt puternic și melodios în epoca de împreunare; a boncălui, a rage. ♦ Fig. (Despre oameni) A striga puternic, a răcni. Atunci o pînză vînătă se ridică din valuri și un glas fioros mugește. DUNĂREANU, N. 30. Deodată numai iaca vedem în prund cîțiva oameni claie peste grămadă și unul din ei mugind puternic. CREANGĂ, A. 8. Lăpușneanul mugind ca un taur... voi a se înturna cu fața spre părete. NEGRUZZI, S. I 165. 2. (Despre ape) A vui puternic, a clocoti (1), a hăui. Dunărea mugește mai tare. Cu ochii închiși te-ai crede într-un codru pe o vijelie cumplită. VLAHUȚĂ, O. A. II 115. Marea se răscoală mugind cu-nfuriere. NEGRUZZI, S. II 276. ♦ (Despre vînt, furtună) A vîjîi puternic, a urla, a vui. Vîntul mugește afară, zguduind ferestrele sălii. MACEDONSKI, O. IV 21. ♦ (Despre arme de foc) A bubui. O bubuire de pușcă mugi în tabăra lui Potocki. SADOVEANU, O. VII 11. Bateriile din toate părțile au mugit fără încetare toată ziua. ODOBESCU, S. III 595.- Prez. ind. pers. 3 sg. și: muge (COȘBUC, P. I 249, GOROVEI, c. 178).

A MUGI pers. 3 ~ește intranz. 1) (despre animale cornute) A scoate sunete prelungi și puternice, caracteristice speciei; a rage; a zbiera; a răcni. 2) fig. fam. (despre oameni) A scoate sunete, strigăte violente și prelungi; a urla; a zbiera. 3) fig. (despre unele fenomene ale naturii) A produce un zgomot puternic și prelung; a urla; a vui; a vâjâi. 4) (despre unele unelte, instrumente muzicale etc.) A scoate sunete prelungi și stridente. /<lat. mugire

mugì v. 1. a striga, vorbind de boi, vaci, tauri; 2. fig. a urla: vântul mugește, valurile mugesc [Lat. MUGIRE].

mugésc v. intr. (lat. mugire; pv. pg. mugir, vfr. muire, sp. mujir). Strig, vorbind de boĭ, vacĭ și leĭ. Fig. Gem răcnind: a mugi de furie, de durere. Se zice despre huĭetu vîntuluĭ și apeĭ: vîntu, valurile mugeaŭ. V. vîjîĭ, pleoscăĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mugi (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. mugește, 3 pl. mugesc, imperf. 3 sg. mugea; conj. prez. 3 să mugească

mugi (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. mugește, imperf. 3 sg. mugea; conj. prez. 3 să mugească

mugi vb., ind. prez. 3 sg. mugește, 3 pl. mugesc, imperf. 3 sg. mugea; conj. prez. 3 sg. și pl. mugească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MUGI vb. a rage, a zbiera, (înv. și reg.) a rugi, (reg.) a râncăi, a râncălui, (Transilv.) a băuni. (Vitele ~.)

MUGI vb. a rage, a zbiera, (înv. și reg.) a rugi, (reg.) a rîncăi, a rîncălui, (Transilv.) a băuni. (Vitele ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mugi (mugesc, mugit), vb. – A rage, a zbiera, a urla. – Mr. mudzescu, mudzire. Lat. mūgῑre (Pușcariu 1118; Candrea-Dens., 1160; REW 5719), cf. it. muggire, v. fr. muire.Der. muget, s. n., ca răget, sunet, pocnet etc. (după Pușcariu 1119 și Candrea-Dens., 1161, direct din lat. mūgῑtum), cf. Byck-Graur, I, 20; mugitor, adj. (care mugește).

Intrare: mugi
verb (V407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mugi
  • mugire
  • mugit
  • mugitu‑
  • mugind
  • mugindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • mugește
(să)
  • mugească
  • mugea
  • mugi
  • mugise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • mugesc
(să)
  • mugească
  • mugeau
  • mugi
  • mugiseră
verb (V312)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mugi
  • mugire
  • mugit
  • mugitu‑
  • mugind
  • mugindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • muge
(să)
  • mu
  • mugea
  • mugi
  • mugise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • mug
(să)
  • mu
  • mugeau
  • mugi
  • mugiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mugiverb

  • 1. (Despre unele animale cornute) A scoate sunete prelungi, caracteristice. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Sîmbotina se zbătu în ștreang, mugi înfuriată. MIHALE, O. 509. DLRLC
    • format_quote Boii pășteau liniștiți și în răstimpuri vreunul mugea prelung. AGÎRBICEANU, S. P. 115. DLRLC
    • format_quote Turmele s-aud mugind, Și flăcăii vin pe luncă Hăulind. COȘBUC, P. I 47. DLRLC
    • 1.1. (Despre cerb) A scoate un strigăt puternic și melodios în epoca de împreunare. DLRLC
      sinonime: boncălui
  • 2. prin analogie (Despre oameni) A striga puternic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Atunci o pînză vînătă se ridică din valuri și un glas fioros mugește. DUNĂREANU, N. 30. DLRLC
    • format_quote Deodată numai iaca vedem în prund cîțiva oameni claie peste grămadă și unul din ei mugind puternic. CREANGĂ, A. 8. DLRLC
    • format_quote Lăpușneanul mugind ca un taur... voi a se înturna cu fața spre părete. NEGRUZZI, S. I 165. DLRLC
  • 3. prin analogie (Despre unele instrumente muzicale, unelte etc.) A produce (prin lovire, frecare, explozie etc.) sunete puternice, supărătoare. DEX '09 DEX '98
    • 3.1. (Despre arme de foc) A bubui puternic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: bubui
      • format_quote O bubuire de pușcă mugi în tabăra lui Potocki. SADOVEANU, O. VII 11. DLRLC
      • format_quote Bateriile din toate părțile au mugit fără încetare toată ziua. ODOBESCU, S. III 595. DLRLC
  • 4. prin analogie (Despre ape și despre vânt) A vui puternic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dunărea mugește mai tare. Cu ochii închiși te-ai crede într-un codru pe o vijelie cumplită. VLAHUȚĂ, O. A. II 115. DLRLC
    • format_quote Marea se răscoală mugind cu-nfuriere. NEGRUZZI, S. II 276. DLRLC
    • format_quote Vîntul mugește afară, zguduind ferestrele sălii. MACEDONSKI, O. IV 21. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.