MULS¹, mulsuri, s. n. Mulgere. – V. mulge.

MULS², -Ă, mulși, -se, adj. (Despre vaci, oi etc.) Căreia i s-a extras lapte din mamele sau din uger; (despre lapte) care a fost extras din mamele sau din uger. – V. mulge.

muls sn [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~uri / E: mulge cf lat mulsus] 1 Extragere a laptelui din ugerul unor animale domestice femele Si: (reg) mulgare¹ (1), mulgătură, mulgere, (rar) mulsătură, mulsoare (1), mulsură (1), mulzare (2). 2 (Reg; îs) ~ul măsurii Mulgare¹ (2) 3 (Îs) Vacă de ~ Se spune despre o persoană care, din slăbiciune sau din prostie, se lasă exploatată, de pe urma căreia cineva trage foloase materiale. 4 (Îs) Mașină de ~ Aparat destinat mulgerii mecanice. 5 (Reg; îs) -ul d-amiezi sau ~ul oilor Parte a dimineții, în jurul orei 10, în care se mulg oile. 6 (Reg; îlav) În ~ul vitelor În amurg.

MULS¹ s. n. Mulgere. – V. mulge.

MULS², -Ă, mulși, -se, adj. (Despre vaci, oi etc.) Căreia i s-a extras lapte din uger; (despre lapte) care a fost extras din uger. – V. mulge.

MULS², -Ă, mulși, -se, adj. (Despre vaci, oi etc.) Căreia i s-a extras lapte din uger; (despre lapte) care a fost extras din uger.

MULS¹ s. n. Acțiunea de a mulge; mulgere, mulsoare. Ceaun mare ciobănesc de fiert laptele după muls. CAMIL PETRESCU, O. II 215.

muls n. lucrarea de a mulge.

muls n., pl. urĭ. Acțiunea de a mulge. Timpu cînd se mulge.

MULGE, mulg, vb. III. Tranz. 1. A extrage, manual sau mecanic, laptele din mamelele sau din ugerul femelelor unor animale domestice. ◊ Mașină de muls = aparat destinat mulgerii mecanice. ◊ Expr. Vacă bună de muls = persoană sau situație care poate fi exploatată, de pe urma căreia, prin abuz, se pot trage foloase. 2. Fig. A trage foloase, a profita; a exploata pe cineva. 3. Compus: (Zool.; pop.) mulge-capre s. f. = lipitoare. – Lat. mulgere.

mulge [At: PRAV. 9 / Pzi: mulg / E: ml mulgere] 1 vt A extrage, manual sau mecanic, laptele din ugerul femelelor unor animale domestice. 2 vt (Îe) A ~ oaia din zbor A ști să profite de împrejurări. 3 vt (Reg; d. femeile care alăptează) A-și stoarce laptele din mamele. 4 vr (Reg; d. copii) A urina. 5 vt (Fig; c. i. o persoană sau o colectivitate) A exploata. 6 vt (Fig) A trage foloase, a profita de pe urma cuiva sau a ceva. 7 vt (Om; reg; îc) ~-capre Lipitoare (Hirudo medicinalis).

MULGE, mulg, vb. III. Tranz. 1. A extrage, manual sau mecanic, laptele din ugerul femelelor unor animale domestice. ◊ Mașină de muls = aparat destinat mulgerii mecanice. ◊ Expr. Vacă bună de muls = persoană sau situație care poate fi exploatată, de pe urma căreia, prin abuz, se pot trage foloase. 2. Fig. A trage foloase, a profita; a exploata pe cineva. 3. Compus: (Zool.) mulge-capre subst. = lipitoare. – Lat. mulgere.

MULGE, mulg, vb. III. Tranz. 1. (Cu privire la vaci, oi etc.) A extrage lapte din uger prin stoarcerea acestuia. Moșul Careba tăcea mereu. Se duse să mulgă oile. DUMITRIU, N. 186. A doua zi vin să-ți mulgă oile. GALACTION, O. I 65. Scoală, mulge vacile. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 456. ◊ (Cu privire la lapte) Cît mi-a fost mie de drag... în amurgit la strungă Să mulg laptele-n găleți!... COȘBUC, P. II 167. Fiind băile gata și apa încropită numai ca laptele cînd îl mulge de la oaie, intrară fiecare în cîte o baie și se îmbăiară. ISPIRESCU, L. 38. ◊ Expr. Vacă de muls = persoană sau (mai rar) situație care poate fi exploatată, de pe urma căreia se pot trage foloase. Din cărți culegi multă înțelepciune; și la dreptul vorbind nu ești numai așa o vacă de muls pentru fiecare. CREANGĂ, A. 22 ◊ Fig. Deștele tale mulg caierul, și caierul se topește și fusul zbîrnîie și plutește parc-ar avea aripi. DELAVRANCEA, A. 6. 2. Fig. (Cu privire la oameni, țări etc.) A exploata, a jefui, a despuia; a trage foloase, a profita (de pe urma cuiva sau a ceva). Ciocoii lui de la Forăști ne rod, ne mulg. SADOVEANU, N. F. 50. Voi mulgeți laptele țării, dar a venit vremea să vă mulg și eu pre voi. NEGRUZZI, S. I 140. ◊ Refl. pas. Un veac se mulse țara de acești arendași! NEGRUZZI, S. I 277.

A MULGE mulg tranz. 1) (femele ale unor mamifere) A trage de mamele pentru a stoarce lapte. 2)fig. (persoane) A stoarce de bunuri materiale în mod sistematic. * Vacă bună de muls persoană sau situație care, fiind exploatată (abuziv), poate aduce foloase. /<lat. mulgere

mulge v. a trage laptele din țâțele animalelor. [Lat. MULGERE].

mulge-capre m. Zool. caprimulg.

mulg, muls, a múlge v. tr. (lat. mŭlgére [pop. múlgere], mulsum, vgr. amélgo, germ. melken, molk; it. múngere și múgnere, pv. molser, sp. mulger, pg. mungir. V. zmulg). Trag laptele din uger: a mulge vaca, a mulge lapte. Fig. Exploatez fără milă: Jidaniĭ mulg țara.

muls s. n., pl. mulsuri

muls s. n., pl. mulsuri

muls s. n., pl. mulsuri

mulge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mulg, 2 sg. mulgi, 3 sg. mulge, perf. s. 1 sg. mulsei, 1 pl. mulserăm, m.m.c.p. 1 pl. mulseserăm; conj. prez. 1 sg. să mulg, 3 să mulgă; ger. mulgând; part. muls

mulge-capre (lipitoare²) (pop.) (desp. -ca-pre) s. f., g.-d. lui mulge-capre; pl. mulge-capre

mulge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mulg, perf. s. 1 sg. mulsei, 1 pl. mulserăm; part. muls

mulge-capre (lipitoare²) (pop.) (-ca-pre) s. f., g.-d. lui mulge-capre; pl. mulge-capre

mulge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mulg, perf. s. 1 sg. mulsei, 1 pl. mulserăm; part. muls

mulge-capre (zool.) s. f. (sil. -pre)

mulge (mulg, muls), vb. – 1. A stoarce laptele din uger. – 2. A tapa de bani. – Mr. mulgu, mulșu, muldzire, megl. mulg, mulziri. Lat. mŭlgĕre, forma populară în loc de mŭngĕre (Densusianu, Hlr., I, 147; Pușcariu 1112; Candrea-Dens., 1164; REW 5729), cf. it. mungere, v. fr. moudre, prov. molzer, cat. muñyir, astur. muñir, gal. moger, port. mungir. – Cf. smulge. Der. mulgare, s. f. (oaie cu lapte); mulzare, s. f. (oaie cu lapte), prin încrucișare cu mînzare; mulgaș, s. m. (mulgător); mulgătoare, s. f. (oaie sau vacă cu lapte); mulgător, s. m. (cel care mulge); mulgecapre, s. f. (lipitoare, Caprimulgus europaeus); muls, s. n. (mulgere); mulsoare, s. f. (acțiunea de a mulge), cu suf. -oare, cf. unsoare; mulsură, s. f. (muls), cu suf. -ură, cf. strînsură (după Pușcariu 1113; Candrea-Dens., 1166 și REW 5737, direct din lat. mŭlsūra, cf. Rosetti, II, 159).

vacă (bună) de muls expr. persoană / situație de care se profită pentru a obține foloase materiale.

MULS s. mulgere, mulsoare, (rar) mulgătură, mulsătură, (reg.) mulgare, mulsură, mulzare. (~ul vacilor.)

MULS s. mulgere, mulsoare, (rar) mulgătură, mulsătură, (reg.) mulgare, mulsură, mulzare. (~ vacilor.)

MULGE-CAPRE s. v. lipitoare, păpăludă.

mulge-capre s. v. LIPITOARE. PĂPĂLUDĂ.

MULS s. n. Acțiunea de a m u l g e (1); mulsoare (1), mulgere, (rar) mulsătură, mulgăturá, (regional) mulgare¹ (1), mulsură (1), mulzare (2). Cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM, DDRF. Sosise vremea mulsului. Una cîte una treceau zburdînd oile prin strungă. GANE, N. II, 39, cf. PAMFILE, I. C. 18, 31. Ceaun mare ciobănesc, de fiert laptele după muls. CAMIL PETRESCU. O. II, 215. Pe polderele joase e ora mulsului. SADOVEANU, O. IX, 286. Mulsul rațional al vacilor este una din condițiile esențiale în vederea sporirii producției de lapte. SCÎNTEAIA, 1954, nr. 2 874. Vine și ea mai tîrziuț, după ce gată mulsul vacilor. BENIUC, V. CUC. 83. Bucătariul. . . se află la mulsul vacilor. SBIERA, P. 157. ◊ (Regional) Mulsul măsurii = mulgare¹. Cf. CHEST, V 55/72. (Regional) Mulsul d-amiezi sau mulsul oilor = parte a dimineții (în jurul orei 10), cînd se mulg oile. Ciobanii împart ziua în; prînzare, mulsul d-amiezi și cinare. H IX 143, cf. 64. ◊ L o c. a d v. (Regional) În mulsul vitelor = la amurg. MAT. DIALECT., I, 231. – Pl.: mulsuri. – V. mulge. Cf. lat. m u l s u s.

MULGE vb. III. T r a n z. (Folosit și a b s o l.) 1. (Complementul indică animale domestice) A extrage laptele din uger. De să va găsi. . . vreun păstor de oi să fie mulgînd oile stăpînu-sâu furiș. . . să-și piiardză simbriia. PRAV. 9. Ș-au ales pre David a sa slugă De după turmă să nu mai mulgă. DOSOFTEI, PS. 266/8, cf. ANON. CAR. Păstoriu mulge cu bucurie pe lamă. DRĂGHICI, R. 101/19, cf. 148/31. Se duse de mulse iepele. ISPIRESCU, L. 28, cf. 38. A venit joiana. Fata și-a luat Donița, să mulgă. COȘBUC, P. I, 248, cf. PAMFILE, I. C. 18, 32. Luă șuștarul, alergă în grajd și începu să mulgă. AGÎRBICEANU, A. 496. Vin să-ți mulgă oile. GALACTION, O. 65. Plecase-n zori de zi la secerat Și se-ntorcea acum să mulgă vaca. D. BOTEZ, S. 63. Tărăncile mulg vacile grase. TULBURE, V. R. 34. Femeia tocmai atunci terminase de muls. V. ROM. iunie 1955, 27. Lelea cu barșoanele Nu ști mulge oile. JARNIK-BÎRSEANU, D. 424, cf. 456. Asta-i fata din Otlaca Ce nu știe mulge vaca. DOINE, 64. Oițele. . . bădița să le mulgă. MAT. FOLK. 1 366. Nu mulgem vacile aștialante. ALR II 2 986/848. Lelița cu rochie lungă Nu știe vaca s-o mulgă. ANT. LIT. POP. I, 212, cf. A I 17, 23, 35, II 8, III 11, 16. Unul ține vaca și altul o mulge (= unul se trudește și altul are profit). ZANNE, P. I, 685. (R e f l. p a s.) Vaca se mulge bine. Com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. (F i g.) Deștele tale mulg caierul. DELAVRANCEA, A. 6. ◊ E x p r. A mulge oaia din zbor = a ști să profite de împrejurări, a fi dibaci, șiret. ZANNE, P. IX, 664, cf. III, 588, V, 14, 174. Vacă de muls, se spune despre o persoană care (din slăbiciune sau din prostie) se lasă exploatată, de pe urma căreia cineva trage foloase (materiale). Din cărți culegi multă înțelepciune; și la drept vorbind, nu ești numai așa o vacă de muls pentru fiecare. CREANGĂ, A. 22, cf. ZANNE, P. I, 685. ◊ (Cu complementul „lapte”) Hrănește 10 000 de iepe albe numai de mulge lapte. SIMION DASC., LET. I A, 32/33. Mulgînd puțin lapte. DRĂGHICI, R. 139/2. Cît mi-a fost mie de drag . . . În amurgit la strungă Să mulg laptele-n găleți. COȘBUC, P. II, 167. Mulge laptele țîrîind. ȘEZ. II, 137, cf. I, 249. ◊ F i g. Voi mulgeți laptele țerii. NEGRUZZI, S. I, 140. ♦ (Regional; despre femeile care alăptează) A-și stoarce laptele din mamele. Sosind ziua menită pentru înțărcare, unele mame . . . mulg tot laptele cît se află în țîțe. MARIAN, NA. 424, cf. ȘEZ. IV, 21. ♦ R e f l. (Regional; despre copii) A urina. Uită-te la dînsa cum s-a muls ca o văcuță. Com. MARIAN, cf. com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. 2. F i g. (Complementul indică o persoană sau o colectivitate) A exploata, a jefui, a jecmăni. A venit vremea să vă mulg și eu pre voi. NEGRUZZI, S. I, 140. Le vor da țara pe mînă, ca s-o mulgă și mai tare. FILIMON, O. I, 193. Ciocoii lui. . . ne rod, ne mulg și ne belesc de-am ajuns în sapă de lemn. SADOVEANU, N. F. 42. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Umblă să mă mulgă de bani cît o putea mai bine. REBREANU, I. 323. ◊ R e f l. p a s. Un veac se mulse țara de acești arendași. NEGRUZZI, S. I, 277. ♦ A trage foloase, a profita (de pe urma cuiva sau a ceva). Eroul nostru . . . vroia să mulgă pînă la ultima picătură, să speculeze pînă la capăt avantajul. V. ROM. iulie 1954, 291. 3. Compus: (Ornit.; regional) mulge-capre = lipitoare (Hirudo medicinalis). Cf. MARIAN, O. I, 65, PĂCALĂ, M. R. 29. – Prez. ind.: mulg; perf. s. mulsei; part. muls. – Lat. mulgere.