muntos, ~oasă a [At: ÎNVĂȚĂTURĂ, 10/11 / Pl: oși, ~oase / E: munte + -os] 1-2 Alcătuit (de sau) din munți (1) Si: (înv) muntenos, (reg) muntenat. 3 Bogat în munți (1) Si: (înv) muntenos, (reg) muntenat. 4 Al muntelui (1). 5 De munte (1).

MUNTOS, -OASĂ, muntoși, -oase, adj. Plin de munți, cu munți, format din munți. Mai presus de acel brîu muntos se înalță două piramide mari de munți. BĂLCESCU, O. II 207.

MUNTOS ~oasă (~oși, ~oase) 1) (despre terenuri) Care este acoperit cu munți. 2) Care este constituit din munți. Lanț ~. /munte + suf. ~os

muntos a. plin de munți: țară muntoasă. [Lat. MONTUOSUS].

muntós, -oásă adj. (lat. montosus și montuosus). Plin de munțĭ: locurĭ muntoase.

muntos adj. m., pl. muntoși; f. muntoasă, pl. muntoase

muntos adj. m., pl. muntoși; f. muntoasă, pl. muntoase

muntos adj. m., pl. muntoși; f. sg. muntoasă, pl. muntoase

MUNTOS adj. (GEOGR.) (livr.) montan, (reg.) muntenat, (înv.) montanistic, muntenos. (Zonă ~oasă.)

MUNTOS adj. (GEOGR.) (livr.) montan, (reg.) muntenat, (înv.) montanistic, muntenos. (Zonă ~.)

MUNTOS, -OASĂ adj. Alcătuit de (sau din) munți (1), bogat în munți; (învechit) muntenos, (regional) muntenat. [Vitele] totdeauna să se mîne la locuri mai nalte, sau muntoase. . . ÎNVĂȚĂTURĂ, 10/11. Mai presus de acel brîu muntos se înalță două piramide mari de munți. BĂLCESCU, M. V. 307. Teatrul reprezintă un peisaj muntos. CARAGIALE, O. VI, 379, Malul acesta muntos începe cam de aici, din dreptul Flămîndei și ține mult, pînă dincolo de Corabia. CAMIL PETRESCU, O. II, 170. Insula e muntoasă. RALEA, O. 30. Arcul muntos al Carpaților începe. . . între Viena și Bratislava. ONCESCU, G. 102. La noi ii mai muntos, da-i mai sănătos. Com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. – Pl.: muntoși, -oase. – Munte + suf. -os.