muscuros, ~oasă a [At: L. COSTIN, GR. BĂN. 142 / V: muzgu~ / Pl: ~oși, ~oase / E: cf muscur¹] 1 (Ban; Trs) Murdar (1). 2 (Spc; îf muzguros) Murdar de mâncare la gură.

muzguros, ~oasă a vz muscuros

MUSCUROS adj. v. jegos, mânjit, murdar, negru, nespălat, pătat, răpănos, slinos, soios.

muscuros adj.v. JEGOS. MÎNJIT. MURDAR. NEGRU. NESPĂLAT. PĂTAT. RĂPĂNOS. SLINOS. SOIOS.

MUSCUROS, -OASĂ adj. 1. (Prin Ban. și Transilv.) Murdar (1). Bunda mi-i cam muscuroasă. L. COSTIN, GR. BĂN. 142, cf. NOVACOVICIU, C. B. I, 14, ALR II 3 390/47. 2. S p e c. (Regional ; în forma muzguros) Murdar de mîncare la gură (Stănești-Curtea de Argeș). L. ROM. 1959, nr. 2, 53. – Pl.: muscuroși, -oase. - Și: muzguros, -oasă adj. L. ROM. 1959, nr. 2, 53. – Cf. m u s c u r¹.