mârlire sf [At: DDRF / V: (reg) măr~ / Pl: ~ri / E: mârli] (Pop) 1 Împerechere a animalelor Si: (trv) mârlă² (1), mârleală (1), mârlit¹ (1), mârlitură (1). 2 Întreținere de relații sexuale Si: (trv) mârlă² (2), mârleală (2), mârlit¹ (2), mârlitură (2)

MÂRLI, pers. 3 mârlește, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Pop.; despre berbeci și oi) A (se) împreuna. – Din sb. mrljati.

mărli v vz mârli

mârla v vz mârli

mârli vtr [At: ECONOMIA, 87/9 / V: (reg) măr~, (cscj) ~a, ~la / Pzi: 3 ~lește / E: srb mrljati] 1-2 (Pop; d. animale) A (se) împreuna. 3-4 (Trv; d. oameni) A avea relații sexuale.

mârlia v vz mârli

MÂRLI, pers. 3 mârlește, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Pop.; despre berbeci și oi) A (se) împreuna. – Din scr. mrljati.

mârlì v. a se împreuna, vorbind de berbeci. [Onomatopee analoagă cu mierlăi,miorlăi].

mârlire (pop.) s. f., g.-d. art. mârlirii; pl. mârliri

mârlire (pop.) s. f., g.-d. art. mârlirii; pl. mârliri

mârlire s. f., g.-d. art. mârlirii; pl. mârliri

mârli (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. mârlește, 3 pl. mârlesc, imperf. 3 sg. mârlea; conj. prez. 3 să mârlească

mârli (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. mârlește, imperf. 3 sg. mârlea; conj. prez. 3 să mârlească

mârli vb., ind. prez. 3 sg. mârlește, imperf. 3 sg. mârlea; conj. prez. 3 sg. și pl. mârlească

mîrli (-lesc, mîrlit), vb. refl. – A se împreuna, a se împerechea (numai despre oi și capre). – Mr. mîrlire, megl. mărles, mărliri. Bg. mărlja (Conev 57; Candrea; Capidan, Dacor., V, 473), cf. slov. mrlit (Bogrea, Dacor., IV, 832). Ideea de la un lat. *mellῑre, în loc de *agnellῑre (Lambrior 107; Philippide, Principii, 147) este imposibilă, ca și cea de la un sl. mrŭkati (Miklosich, Slaw. Elem., 30). – Der. mîrlaci, s. m. (berbec de sămînță), din bg. mărlač (Conev 57); mîrlan, s. m. (dobitoc, grosolan, necioplit) pe care Giuglea, LL, I, 166, îl pune în legătură în mod echivoc cu lat. mās și sp. maroń, cf. bg. mîrlenie „copulație” (după Scriban, de la mîr, cu sensul de „persoană care bodogănește”); mîrlit, s. n. (copulație a oii sau a caprei); mîrliță, s. f. (oaie aptă de împerechere).

mârli, mârlesc v. t. (reg. – d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie

mârlí, v.t.r. (despre berbeci și oi) A se împreuna. ■ „Mierlitul oilor se face în octombrie, de ziua Cuvioasei Paraschiva sau ceva mai devreme, și până la Sânmedru. Se țâpă areț ntre oi, stând la un loc cu oile până la Ruptu Sterpelor. În primele două zile, li se dă sare oilor și berbecilor, apoi două săptămâni nu li se dă deloc, să nu se întoarne și să fete toate odată” (Georgeoni, 1936: 96). – Din srb. mrljati (DEX, MDA).

mârli, vb. tranz. și refl. – (despre berbeci și oi) A se împreuna: „Mierlitul oilor se face în octombrie, de ziua Cuvioasei Paraschiva sau ceva mai devreme, și până la Sânmedru. Se țâpă areț ’ntre oi, stând la un loc cu oile până la Ruptu Sterpelor. În primele două zile, li se dă sare oilor și berbecilor, apoi două săptămâni nu li se dă deloc, să nu se întoarne și să fete toate odată” (Georgeoni, 1936: 96). – Din srb. mrljati (DEX, MDA).

mârli, vb. tranz. și refl. – (pop.; despre berbeci și oi). A se împreuna: „Mierlitul oilor se face în octombrie, de ziua Cuvioasei Paraschiva, sau ceva mai devreme, și până la Sânmedru. Se țâpă areț ’ntre oi, stând la un loc cu oile până la Ruptu Sterpelor. În primele două zile li se dă sare oilor și berbecilor, apoi două săptămâni nu li se dă deloc, să nu se întoarne și să fete toate odată” (Georgeoni 1936: 96). – Din srb. mrljati.

MĂRLÍ vb. IV v. mîrli.

MĂRLÍRE s. f. v. mîrlire.

MÎRLI vb. IV. T r a n z. și r e f l. r e c i p r. (Popular, despre oi; p. e x t. despre alte animale) A (se) împreuna. Atunci alegîndu-se mieii și miorele care încă nu sînt de mîrlit. . . berbecii se slobod întră oi. ECONOMIA, 87/9, cf. LB, VALIAN, POLIZU, PONTBRIANT, D., CIHAC, II, 187, DDRF, DAMÉ, T., GHEȚIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, STOIAN, PĂST. 54. Berbecul cînd este mic se numește miel; la trei ani. . . începe a mîrli oile. H IV 270, cf. ib. XVII 228, com. MARIAN. S-o mîrlit de mîrlit, da nu știu de ce n-o luat ńel. GR. S. VI, 240. Caprele se pîrcesc, oile se mîrlesc. T. PAPAHAGI, M. 229, cf. CIAUȘANU, V. 178, com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI, din STRAJA-RĂDĂUȚI ȘÍ din BILCA-RĂDĂUȚI, CHEST. V/33, ALR I 1 784, ALR II 4 959, 5 532, A I 31, II 12, III 2, 5, V 6, 15, 23, 29, 31, 33, 34, VI 4, 26, 32, 33. ♦ (Trivial; despre oameni) A comite actul sexual. - Prez. ind. pers. 3: mîrlește. - Și: (regional) mărli (CIHAC, II, 187) vb. IV, mîrlá (ALEXI, W.), mîrliá (id. ib.) vb. I. – Din scr. mrljati.

MÎRLI vb. I v. mîrli.

MÎRLIRE s. f. (Popular) Acțiunea de a (se) m î r l i; împreunare, împerechere, (popular) mîrlit, mîrleală, (regional) mîrlă¹, mîrlitură. Cf. DDRF, POLIZU, PONTBRIANT, D., LM, CHEST. V. 33/10, 15, 16, 20, 23, 29, 30, 58, 98. - Pl.: mîrliri. - Și: (regional) mărlíre s. f. DDRF, POLIZU, PONTBRIANT, D., LM. – V. mîrli.