6 definiții pentru mărunțime
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MĂRUNȚIME, mărunțimi, s. f. (Rar) Însușire a ceea ce este mărunt sau neînsemnat; (concr.) ceea ce este de vârstă fragedă, tânăr, nevârstnic. ♦ (Concr.) Lucru fără valoare, neînsemnat. – Mărunt + suf. -ime.
MĂRUNȚIME, mărunțimi, s. f. (Rar) Însușire a ceea ce este mărunt sau neînsemnat; (concr.) ceea ce este de vârstă fragedă, tânăr, nevârstnic. ♦ (Concr.) Lucru fără valoare, neînsemnat. – Mărunt + suf. -ime.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
mărunțime sf [At: BARCIANU / Pl: (rar) ~imi / E: mărunt + -ime] (Rar) 1 (Csc) Mulțime de ființe de vârstă fragedă. 2 Lucru fără valoare, neînsemnat. 3 Lipsă de însemnătate Si: micime (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mărunțime (rar) s. f., g.-d. art. mărunțimii; (lucruri neînsemnate) pl. mărunțimi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mărunțime (rar) s. f., g.-d. art. mărunțimii; (lucruri neînsemnate) pl. mărunțimi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mărunțime s. f., g.-d. art. mărunțimii; (lucruri neînsemnate) pl. mărunțimi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MĂRUNȚÍME s. f. (Rar) 1. (Cu sens colectiv) Ceea ce este de vîrstă fragedă sau tînăr, nevîrstnic. Iute doboară pe cerbii fruntași cari veseli și mîndri Coarne-ncrăngate clăteau ; apoi mărunțime, și turma Toat-o revarsă prin văi. COȘBUC, AE. 15. Atunci noi ăștia, mărunțimea cari străbăteam pentru întîiași dată plaiurile acelea. . ., respiram din plin aerul înviorător de munte. MOROIANU, S. 46. 2. Lucru fără valoare, neînsemnat. Cf. BARCIANU, ALEXI, W. ♦ Lipsă de însemnătate, de glorie, de mărire ; micime. Colinda noastră iscoditoare se oprește. . . dinaintea acelor pletoase sau falnice amintiri, care, din adîncimea secolilor, se-nalță uriașe peste mărunțimea noastră actuală. ODOBESCU, S. I, 375. – Mărunt + suf. -ime.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
mărunțime, mărunțimisubstantiv feminin
- 1. Însușire a ceea ce este mărunt sau neînsemnat. DEX '09 DEX '98
- 1.1. Ceea ce este de vârstă fragedă. DEX '09sinonime: nevârstnic tânăr
- 1.2. Lucru fără valoare, neînsemnat. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- Mărunt + sufix -ime. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.