6 definiții pentru mărunțime
Explicative DEX
MĂRUNȚIME, mărunțimi, s. f. (Rar) Însușire a ceea ce este mărunt sau neînsemnat; (concr.) ceea ce este de vârstă fragedă, tânăr, nevârstnic. ♦ (Concr.) Lucru fără valoare, neînsemnat. – Mărunt + suf. -ime.
MĂRUNȚIME, mărunțimi, s. f. (Rar) Însușire a ceea ce este mărunt sau neînsemnat; (concr.) ceea ce este de vârstă fragedă, tânăr, nevârstnic. ♦ (Concr.) Lucru fără valoare, neînsemnat. – Mărunt + suf. -ime.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
mărunțime sf [At: BARCIANU / Pl: (rar) ~imi / E: mărunt + -ime] (Rar) 1 (Csc) Mulțime de ființe de vârstă fragedă. 2 Lucru fără valoare, neînsemnat. 3 Lipsă de însemnătate Si: micime (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
mărunțime (rar) s. f., g.-d. art. mărunțimii; (lucruri neînsemnate) pl. mărunțimi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mărunțime (rar) s. f., g.-d. art. mărunțimii; (lucruri neînsemnate) pl. mărunțimi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mărunțime s. f., g.-d. art. mărunțimii; (lucruri neînsemnate) pl. mărunțimi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Tezaur
MĂRUNȚÍME s. f. (Rar) 1. (Cu sens colectiv) Ceea ce este de vîrstă fragedă sau tînăr, nevîrstnic. Iute doboară pe cerbii fruntași cari veseli și mîndri Coarne-ncrăngate clăteau ; apoi mărunțime, și turma Toat-o revarsă prin văi. COȘBUC, AE. 15. Atunci noi ăștia, mărunțimea cari străbăteam pentru întîiași dată plaiurile acelea. . ., respiram din plin aerul înviorător de munte. MOROIANU, S. 46. 2. Lucru fără valoare, neînsemnat. Cf. BARCIANU, ALEXI, W. ♦ Lipsă de însemnătate, de glorie, de mărire ; micime. Colinda noastră iscoditoare se oprește. . . dinaintea acelor pletoase sau falnice amintiri, care, din adîncimea secolilor, se-nalță uriașe peste mărunțimea noastră actuală. ODOBESCU, S. I, 375. – Mărunt + suf. -ime.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
mărunțime, mărunțimisubstantiv feminin
- 1. Însușire a ceea ce este mărunt sau neînsemnat. DEX '09 DEX '98
- 1.1. Ceea ce este de vârstă fragedă. DEX '09sinonime: nevârstnic tânăr
- 1.2. Lucru fără valoare, neînsemnat. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- Mărunt + -ime. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.