NAFT s. n. v. naftă.

naft sn [At: PSALT. SCH. 329 / V: ~ă sf, nef^[1] / Pl: ? / E: slv нафта, ngr νάφθα, tc neft, ger Naphta] (Îrg) 1 Petrol brut. 2 Petrol lampant.

NAFT, NEFT sbst. 1 ‡Catran ¶ 2 Unt de ~, specie de catran lichid, ușor, alb-gălbuiu, transparent, foarte inflamabil și cu un miros pătrunzător; se obține prin distilarea petrolului [tc.].

NAFT s. n. (Reg.) Petrol brut; petrol lampant. – Din sl. nafta, ngr. náftha.

NAFT s. n. (Regional) Petrol brut, țiței. ◊ Compus: unt-de-naft = specie de catran lichid, transparent, foarte inflamabil și cu un miros pătrunzător; se obține prin distilarea petrolului. Să torni în rana vitei unt-de-naft. ȘEZ. III 148. – Variantă: neft s. n.

naft n. V. neft.

naft și (rar) neft n., pl. urĭ (turc. naft și neft, d. pers. neft, ar. naft; vgr. lat. naphtha [cuv. pers.]; vsl., pol. nafta, rus. neftĭ, ngr. néfti). Un corp lichid rezultat dintr’un amestec de diferite idrocarburĭ (Petrolu e naftă minerală; nafta din comerciŭ e petrol distilat, ca și „untu de naft”). – În Ps. S. (v. vsl.) naftă, smoală, păcură. Azĭ naftă (după fr. naphte).

NAFTĂ s. f. (Înv. și reg.) Petrol brut; petrol lampant. [Var.: naft s. n.] – Din sl. nafta, ngr. náftha.

naftă sf vz naft

neft^[1] sn vz naft

NEFT 👉 NAFT.

NAFTĂ s.f. (Chim.) Corp solid rezultat din amestecul diferitelor hidrocarburi. [< fr. naphte, cf. gr. naphtha – bitum].

neft n. specie de bitume lichid, transparent, ușor și foarte inflamabil, ce se obține prin distilarea petrolului: untul de neft se întrebuințează la scoaterea petelor și la facerea verniurilor. [Turc. NAFT (NEFT)].

neft V. naft.

naftă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. naftei

naftă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. naftei

naftă s. f., g.-d. art. naftei

naftă s. f. – Petrol brut. – Var. naft. Sl. nafta < mgr. νάφτα, lat. naphta, din per. neft (sec. XVI) și var. prin intermediul tc. neft; reactualizat prin fr. naphte.

NAFT KHANEH, câmp petrolier în partea de E a Iraqului, la granița cu Iranul.

NAFT-E-SHAH, câmp petrolier în partea de V a Iranului, la granița cu Iraqul.

NÁFTĂ (< fr.) s. f. (CHIM.) Amestec de hidrocarburi produse prin distilarea petrolului la temperaturi de 60-120°C (n. ușoară, folosită ca solvent) sau 120-150°C (n. grea, combustibil utilizat pentru încălzire, iluminare ș.a.) V. și gazolină.

NAFT s. v. gaz, petrol, petrol lampant, țiței.

naft s. v. GAZ. PETROL. PETROL LAMPANT. ȚIȚEI.

naft, (naftă), s.n. (reg.) Petrol lampant; opaiț, dohot, gaz, fotoghin. – Din sl. nafta, ngr. náftha (Scriban, MDA), tc. neft, germ. Naphta (MDA).

naft, (naftă), s.n. – (reg.) Petrol lampant; opaiț, dohot, gaz, fotoghin (ALRRM, 1971: 330). – Din sl. nafta, ngr. náftha (Scriban, DEX, MDA), tc. neft, germ. Naphta (MDA).

naft, (naftă), s.n. – Petrol lampant; opaiț, dohot, gaz, fotoghin (ALR 1971: 330). – Din sl. nafta (DER, DEX).

NAFT subst. (Învechit și regional) Petrol brut; petrol lampant. Și nu pristoiră cei ce lepădară ei slugile lu împăratu, ardzîndu cuptoriul cu rășiră și cu naftă și cu pozderie și cu vițe. psalt. sch, 329. Naftul esti altfeli de smoală udoasă. amfilohie, g. f. 201^r/13. Pune și neft dramuri 15 și pune-l să se dogorească bine, dar să nu fiarbă (a. 1805). grecu, p. 397, cf. polizu. Într-un vas de argint împrăștia lumina sa flacara naftei. f (1871), 183, cf. barcianu, alexi, w., roșetti, l. r. vi, 255. Pulverizator pentru arderea naftei rece. enc. Tehn. i, 465, cf. coman, gl., chest. ii 252/239, alr i 1 607/215, 217, 218, 268, 360, 370, 385, 388. Cumpără naftă pă rînd. alrt ii 123, a v 2, 18. – Și: naftă s. f., neft subst. – Din slavonul нафта, ngr. ναφθα, tc. neft, germ. Naphta.

NAFTĂ s. f. v. naft.

NEFT subst. v. naft.