NATRĂ, natre, s. f. Parte a urzelii dintre ițe și sulul de dinapoi sau de dinainte al războiului de țesut; p. ext. urzeală învârtită pe sul; p. gener. toată urzeala de pe război și de pe sulul de dinapoi. – Din bg. sb. natra.

natră sf [At: F (1883), 424 / V: (reg) nartă, ~dă / Pl: ~re / E: bg натра, srb natra] 1 Parte a urzelii aflată între ițe și sulul dinainte sau dinapoi al războiului de țesut. 2 (Pex) Urzeală învârtită pe sul Si: mânjitură. 3 (Pgn) Toată urzeala de pe război și de pe sulul dinapoi. 4 (Reg; îe) Nu stă ~ra într-un fir Nu e mare pagubă. 5 (Reg; îe) A(-și) da ~rele (sau ~ra) (cu cineva) A se certa groaznic cu cineva. 6 (Reg; îe) A da (pe cineva) ~ra A trage cuiva o bătaie. 7 (Reg) Totalitate a firelor de pe rășchitor. 8 (Reg) Totalitate a firelor de pe urzoi. 9 Pânză țesută, de la sulul dinainte al războiului de țesut până la urzeală sau spată. 10 (Pex) Pânză țesută și răsucită pe sulul dinainte. 11 (Pgn) Bucată mai lungă de pânză. 12 (Csc) Țesături de in sau de bumbac, adesea în amestec cu alte fibre. 13 (Reg) Unealtă de țesut nedefinită mai îndeaproape. 14 (Mol) Fiecare dintre cele două aripi ale năvodului.

NATRĂ, natre, s. f. Parte a urzelii dintre ițe și sulul de dinapoi sau de dinainte al războiului de țesut; p. ext. urzeală învârtită pe sul; p. gener. toată urzeala de pe război și de pe sulul de dinapoi. – Din bg., scr. natra.

NATRĂ, natre, s. f. Partea urzelii dintre ițe și sulul dinapoi. Țese-o natră. Rupe-o spată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 423.

NATRĂ ~e f. Toată urzeala de pe războiul de țesut. /<bulg., sb. natra

natră f. partea urzelii ce se află între ițe si sulul dindărăt. [Serb. NATRA].

nátră f., pl. e (sîrb. natra). Pînză țesută de la sul pînă la urzeală. V. teară.

nadă⁴ sf vz natră

nartă sf vz natră

natră (desp. na-tră) s. f., g.-d. art. natrei; pl. natre

natră (na-tră) s. f., g.-d. art. natrei; pl. natre

natră s. f. (sil. -tră), g.-d. art. natrei; pl. natre

NATRĂ s. v. crilă.

NATRĂ s. (TEXT.) (reg.) teară. (~ la o țesătură.)

NATRĂ s. (TEXT.) (reg.) teară. (~ la o țesătură.)

natră s. v. CRILĂ.

natră (natre), s. f. – Urzeală. Sb., cr. natra (Cihac, II, 213; Tiktin; Conev 61). După ipoteza mai puțin sigură a lui Diculescu, Elementele, 421, din doricul νᾶτρον, în loc de νῆτρον „fus”.