opțiuni
  • info

2 intrări

14 definiții

din care

Explicative DEX

navrap sm vz năvrap[1] corectat(ă)

  1. În original, tipărit greșit: vz navrap — LauraGellner

NĂVRAP, năvrapi, s. m. Pedestraș din armata neregulată a Imperiului Otoman; p. ext. năvălitor, jefuitor. – Din sl. navrapŭ „jaf”.

NĂVRAP, năvrapi, s. m. Pedestraș din armata neregulată a Imperiului Otoman; p. ext. năvălitor, jefuitor. – Din sl. navrapŭ „jaf”.

năvrap sm [At: URECHE, L. 91 / V: na~ / Pl: ~i / E: slv навралпъ, „jaf”] (Înv) 1 Pedestraș din armata neregulată a Imperiului Otoman. 2 (Pex) Năvălitor (1).

‡NĂVRAP sm. Năvălitor, prădător [vsl.].

NĂVRAP, năvrapi, s. m. (Învechit și arhaizant) Soldat călare dintr-un detașament trimis în țară străină să prade; năvălitor. Călărimea boierilor a trecut cu flamurile fîlfîind la năvrapii împărăției. SADOVEANU, N. P. 12.

năvráp m. (vsl. navrapŭ, v. rus. [na-]voropŭ, atac tîlhăresc). Sec. 17-18. Jăfuitor.

Ortografice DOOM

năvrap (desp. nă-vrap) s. m., pl. năvrapi

năvrap (nă-vrap) s. m., pl. năvrapi

năvrap s. m. (sil. -vrap), pl. năvrapi

Etimologice

năvrap (năvrapi), s. m. – Jefuitor, prădător. Sl. navrapŭ „pătrundere, incursiune” (Tiktin), cf. rus. navoropŭ. – Der. năvrăpi, vb. (a jefui; a se repezi, a se năpusti); năvrăpitură, s. f. (incursiune). Toate sînt cuvinte înv. (sec. XVII).

Enciclopedice

NAVRÁP (NĂVRÁP) (< sl.) s. m. Pedestraș din armata neregulată a Imp. Otoman, p. ext. năvălitor, jefuitor.

NĂVRAP subst. „prădător”. 1. – b. (16 B IV 65; Cat); -ul t.; Năvrăp/easa t.; -ești s.; -ăscul, T. (17 A V 174; Sd XI). 2. Nevrupescul Savin, mold. 1797. 3. Cu mutarea lui p în t: Năvrat, Drag. (16 B VI 180); Navrat (ib. 194). 4. Cf. sub infl. lui nărav: Năvrav (16 B VI 2).

Regionalisme / arhaisme

NĂVRAP s. m. (Mold.) Năvălitor. Iară turcii s-au pornit pe urma lui Basarabă-Vodă și ...au slobozitu năvrapii răi, de au prădatu toată tara. URECHE. Etimologie: năvrăpi. Vezi și năvrăpi, năvrăpitor, năvrăpitură. Cf. n ă v r ă p i t o r.

Tezaur

NĂVRAP s. m. Pedestraș din armata neregulată a Imperiului otoman; p. ext. năvălitor, jefuitor. Iară turcii s-au pornit pe urma lui Basarabă Vodă și... au slobozitu năvrapii săi, de au prădatu toată țara. ureche, l. 91, cf. ddrf, tdrg. Prin laturea deschisă intrau, la halca, navrapi tatari și spahii de la Anatolia. sadoveanu, o. xiii, 877, cf. 879, xii, 315. Călărimea boierilor a trecut cu flamurile fîlfîind la năvrapii împărăției. id. ib. xviii, 16, cf. der. – pl.: năvrapi. – Și: navrăp s. m. – Din slavonul НаВРаПЪ „jaf”.

Intrare: năvrap
  • silabație: nă-vrap info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năvrap
  • năvrapul
  • năvrapu‑
plural
  • năvrapi
  • năvrapii
genitiv-dativ singular
  • năvrap
  • năvrapului
plural
  • năvrapi
  • năvrapilor
vocativ singular
  • năvrapule
  • năvrape
plural
  • năvrapilor
navrap
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Năvrap
Năvrap nume propriu
nume propriu (I3)
  • Năvrap
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

năvrap, năvrapisubstantiv masculin

  • 1. Pedestraș din armata neregulată a Imperiului Otoman. DEX '09 DEX '98
    • diferențiere învechit arhaizant Soldat călare dintr-un detașament trimis în țară străină să prade. DLRLC
      • format_quote Călărimea boierilor a trecut cu flamurile fîlfîind la năvrapii împărăției. SADOVEANU, N. P. 12. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Năvălitor, jefuitor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: jefuitor năvălitor
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „navrap”

Visit YouGlish.com