negritură sf [At: ARDELEANU, D. 101 / Pl: ~ri / E: negru + -itură] 1 Vopsire în negru. 2 (Ccr) Material care se folosește la vopsit în negru. 3 Rufă murdară de dat la spălat. 4 (Olt; csc) Struguri negri.

NEGRITURĂ s. f. (Cu sens colectiv) Materiale care se folosesc la vopsit în negru. În etajul de jos erau atelierele de talpă, în al doilea, atelierul de negritură și sus, uscătoarea. ARDELEANU, D. 101.

negritúră f., pl. ĭ (d. negru). Rufă neagră (necurată): negriturĭ și albiturĭ. V. negrea.

negritură (rar) (desp. ne-gri-) s. f., g.-d. art. negriturii

negritură (rar) (ne-gri-) s. f., g.-d. art. negriturii

negritură s. f. (sil. -gri-), g.-d. art. negriturii

negritură, negrituri, s.f. (reg.) 1. înnegrire, negreală, negreață. 2. rufă murdară de spălat. 3. struguri negri.

NEGRITURĂ s. f. 1. Înnegrire; (concretizat) material care se folosește la vopsit în negru (2). În etajul de jos erau atelierele de talpă, în al doilea, atelierul de negritură și sus, uscătoarea. ardeleanu, d. 101, cf. dl. 2. (Regional) Rufă murdară (de dat la spălat). v. negreală (6), negreață (4), negru (8). com. marian, cf. Mat. folk. 1556, lexic reg. 114. 3. (Prin nord-estul Olt.; cu sens colectiv) Struguri negri (1). ciaușanu, gl. – pl.: negrituri. – Negru + suf. -itură.