nelei¹ sn [At: VÎRCOL, M. 87 / Pl: ~uri / E: slv *налєй] (Olt) Vas de lemn în formă de pâlnie cu țeava de metal, folosit la umplerea butoaielor cu vin sau cu alte lichide.

nelei² [At: BOCEANU, GL. / Pzi: ~iesc / E: ns cf polei²] (Olt) 1 vt A netezi. 2 vr A se lustrui prin frecare.

nelei, neleiuri, s.n. (reg.) vas de lemn în formă de pâlnie cu țeavă metalică; leică.

nelei, neleiesc, vb. IV (reg.) a netezi (părul); (refl.) a se lustrui prin frecare.

NELEI² vb. IV. tranz. (Prin Olt.) A netezi (2). Vezi de-ți neleiește părul cum se cade. BOCEANU, GL., cf. cv 1951, nr. 5, 25. ♦ refl. A se lustrui prin frecare. cf. sterescu, n. 1052. – prez. ind.: neleiesc. – cf. polei^2.

NELEI¹ s. n. (Olt.) Vas de lemn în formă de pîlnie cu țeava de metal, folosit la umplerea butoaielor cu vin sau cu alte lichide. v. leică. cf. vîrcol, m. 87. Du-te de ia neleiu de la moașa. BOCEANU, GL., cf. PAȘCA, GL., GR. S. v, 122, ALRM SN I h 158, LEXIC REG. 49. – pl.: neleiuri. – Din slav. *nalej.