nemțește av [At: (a. 1660-1680) GCR I, 177/2 / V: (reg) ~țaște / E: neamț + -ește] 1-2 Ca nemții (1-2). 3-4 În felul nemților (1-2). 5 În limba germană. 6 Din limba germană. 7 Săsește. 8 (Reg) Trainic. 9 (Iuz; șîe a se îmbrăca ~) După moda occidentală. 10 (Pop; îoc țărănește; șîe a se îmbrăca ~) Orășenește. 11 (Fam; îe) A plăti ~ A plăti părți egale din prețul unor bunuri de care s-a beneficiat în comun.

NEMȚEȘTE adv. 1 Ca Nemții ¶ 2 În limba germană ¶ 3 Europenește, ca cei din apusul Europei: a se îmbrăca ~; lepădase lebadeaua... și se îmbrăcase ~ (I.-GH.).

NEMȚEȘTE adv. Ca nemții, în felul nemților; în limba germană. Știe căpitanul nemțește? DRĂGHICI, R. 16. ♦ (Pe lîngă verbul «a se îmbrăca») După moda apuseană, orășenește. Ea băga și așa prin întuneric de seamă că el era îmbrăcat nemțește. SLAVICI, N. II 324. Lepădase lebadeaua și tombatera și se îmbrăcase nemțește. GHICA, S. A. 107.

NEMȚEȘTE adv. 1) În felul nemților; cum obișnuiesc nemții; ca nemții. 2) În limba germană. A vorbi ~. /neamț + suf. ~ește

nemțéște adv. Ca Nemțiĭ: a vorbi nemțește. Ca Eŭropeniĭ: îmbrăcat nemțește.

nemțaște av vz nemțește

nemți vr [At: RUSSO, S. 17 / Pzi: ~țesc / E: neamț] 1 (Rar) A se asimila cu populația de limbă germană. 2 (Rar) A adopta modul de viață german. 3 (Rar; pex) A se occidentaliza. 4 (Rar) A adopta moda vestimentară occidentală. 5 (Rar) A se îmbrăca orășenește. 6 (Olt) A se îmbăta.

NEMȚESC adj. 1 German ¶ 2 Austriac sau din apusul Europei, europenesc: haine nemțești; un băiet, ca de opt ani, îmbrăcat cu straie nemțești (CRG.); alerg de grab’în tîrg, să-mi cumpăr haine nemțești (ALECS.) ¶ 3 🌿 CAPRĂ-NEMȚEASCĂ = CALCEA-CALULUI [Neamț].

NEMȚI (-țesc) vb. tr. și refl. 1 A (se) germaniza, a (se) face Neamț ¶ 2 A adopta portul, cultura, deprinderile germane sau austriace.

NEMȚI, nemțesc, vb. IV. Refl. (Învechit) A împrumuta limba, obiceiurile și portul din Apus; a imita moda din Apus. Pare-mi-se, vere... că și Iorgu s-a nemțit. ALECSANDRI, T. 1003. Vezeteul înspăimîntat se dipărta mîrîind din dinți:... «s-au nemțit și stăpînul meu!». RUSSO, S. 17.

nemțesc a. 1. german: limba nemțească; 2. austriac sau european: haine nemțești CAR. muzică nemțească FIL.; 3. se zice de o specie de porumb, numit și cincantin; capră nemțească, Bot. calcea calului. ║ nemțește adv. 1. ca Nemții: a vorbi nemțește; 2. în limba germană: a traduce nemțește; 3. după moda europeană (sau austriacă): nemțește bine se îmbracă GR. AL.

nemțì v. (ironic) a se germaniza și în special a adopta portul și cultura austriacă: pare-mi-se că și Iorgu s’a nemțit AL. [V. neamț].

nemțésc v. tr. (d. Neamț). Germanizez.

nemțește adv.

nemți (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă nemțesc, 3 sg. se nemțește, imperf. 1 sg. mă nemțeam; conj. prez. 1 sg. să mă nemțesc, 3 să se nemțească; imper. 2 sg. afirm. nemțește-te; ger. nemțindu-mă

nemți (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se nemțește, imperf. 3 sg. se nemțea; conj. prez. 3 să se nemțească

nemți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemțesc, imperf. 3 sg. nemțea; conj. prez. 3 sg. și pl. nemțească

a plăti nemțește expr. a plăti o consumație proporțional cu cât a consumat fiecare.

NEMȚEȘTE adv. orășenește, (rar) târgovețește. (Se îmbracă ~.)

NEMȚEȘTE adv. v. săsește.

nemțește adv. v. SĂSEȘTE.

NEMȚEȘTE adv. orășenește, (rar) tîrgovețește. (Se îmbracă ~.)

NEMȚI vb. v. germaniza.

nemți vb. v. GERMANIZA.

NEMȚEȘTE adv. 1. Ca nemții (1), în felul nemților, în limba germană. O cetate foarte aleasă, ce să zice Clujul și mainte s-au chemat nemțeaște Klauzenburg (a. 1660-1680). Gcr I, 177/2, cf. ANON. Car. VALIAn, v. A! jupînului, pe semne, îi place lupta nemțește? Dați-i săbii dumisale: să-și aleagă ce poftește! HASDEU, R. v. 76. Nu știam că vorbiți așa bine nemțește. BRĂESCU, v. A. 90. Luîndu-i mîna, se înclină scurt, tăios, nemțește. T. POPOVICI, SE. 354. Badea... Cînd pășește, zdrăngănește, și vorbește și nemțește. DOINE, 143, cf. ALR II 2892/53, 64, 310, 316, 325, 334, 836. ♦ (Regional) Solid, trainic (Pipirig-Tîrgu Neamț). ALR II/I h 219/551. Mi-am făcut o casă frumoasă, casă durată nemțește. ib. ♦ (Substantivat) Limba germană. Au învățat a-și construi cugetările în nemțește. EMINESCU, S. P. 70. Avem aici o particularitate a limbii noastre... pe care mulți o trec cu vederea cînd traduc din nemțește sau din franțuzește. IORDAN, G. 168, cf. 141. Nu m-am mai mirat de asemenea afirmație bizară, redactată într-o frază românească incorectă și gîndită în nemțește. SADOVEANU, E. 84. Umbla fudul, comandînd și înjurînd pe nemțește. T. POPOVICI, SE, 36, cf. ALR II 2892/886. (Regional) Săsește. cf. ALR II 2888/64, 219, 272, 310, 316, 386, 574, 899. 2. (În legătură cu verbul „a se îmbrăca”) După moda occidentală; (popular; în opoziție cu țărănește) orășenește. De la zaveră ei lepădase lebadeaua și tombatera și se îmbrăcase nemțește. GHICA, S. 258. Își rase barba, se pieptănă, Nemțește bine se îmbrăcă. ALEXANDRESCU, O, I, 213. De când am venit din Lipsca, n-am mai ieșit din halat; mi-e lene să mă-mbrac nemțește. CARAGIALE, O. VII, 140. Ea băgă... de seamă că el era îmbrăcat nemțește. SLAVICI, n. II, 324. S-a-mbrăcat nemțește, DELAVRANCEA, O. II, 283. Dramaturgi de primul rang sînt jucați... pentru noi ăștia, surtucarii, îmbrăcați, cum s-a zis pînă deunăzi, nemțește. ARGHEZI, B. 156. Boieri îmbrăcați nemțește, cu pălării tari și fracuri sub pelerine fumurii. CAMIL PETRESCU, O. III, 256. Umblă îmbrăcat nemțește, cu scîrț la pantofi. STANCU, D. 87. – Și: (regional) nemțaște adv. ALR II 2888/574. – Neamț + suf. -ește.

NEMȚI vb. IV. Ref.1. (Rar) A se asimila cu populația de limbă germană, a adopta modul de viață nemțesc; p. ext. a se occidentaliza. Pare-mi-se, vere Constandine, că și Iorgu s-o nemțit, ALECSANDRI, T. 1003. Se plîngea că prea ne nemțim, CONV. LIT., ap. DDRF, cf. IORDAN, L. R. 465. 2. (Rar) A adopta moda vestimentară occidentală; a se îmbrăca orășenește. Pas de cunoaște acum care-i boier și care nu-i, dacă s-au nemțit și stăpînul meu! RUSSO, S. 17. 3. (Prin nord-estul Olt.) A se îmbăta. cf. CIAUȘANU, v. 182. – prez. ind.: nemțesc. – v. neamț.