12 definiții pentru neprieten
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
NEPRIETEN, neprieteni, s. m. (Înv.) Dușman, inamic. [Pr.: -pri-e-] – Pref. ne- + prieten.
neprieten sm [At: HERODOT (1645), 209 / P: ~pri-e~ / V: (îrg) ~pre~[1] / Pl: ~i / E: ne- + prieten] 1 (Înv) Dușman. 2 (Reg) Diavol. corectat(ă)
- În original, fără accent — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NEPRIETEN, neprieteni, s. m. (Înv.) Dușman, inamic. [Pr.: -pri-e-] – Ne- + prieten.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NEPRIETEN, neprieteni, s. m. (Învechit) Dușman, inamic, vrăjmaș. Neprietenul se întinde ca pecinginea. ISPIRESCU, M. V. 11. Cîștiga o izbîndă asupra neprietenilor. NEGRUZZI, S. I 196.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
neprieten m. dușman.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nepriéten, -ă s. (vsl. nepriĭatelĭ și -ĭatenŭ). Rar. Dușman. – Vechi -átin.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
nepreten sm vz neprieten
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
neprieten (desp. ne-pri-e-) s. m., pl. neprieteni
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
neprieten (înv.) (ne-pri-e-) s. m., pl. neprieteni
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
neprieten s. m. (sil. -pri-e-), pl. neprieteni
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
NEPRIETEN s., adj. v. adversar, dușman, inamic, potrivnic, vrăjmaș.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
neprieten s., adj. v. ADVERSAR. DUȘMAN. INAMIC. POTRIVNIC. VRĂJMAȘ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: ne-pri-e-ten
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
neprieten, neprietenisubstantiv masculin
- 1. Adversar, dușman, inamic, potrivnic, vrăjmaș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Neprietenul se întinde ca pecinginea. ISPIRESCU, M. V. 11. DLRLC
- Cîștiga o izbîndă asupra neprietenilor. NEGRUZZI, S. I 196. DLRLC
-
etimologie:
- Prefix ne- + prieten. DEX '09