NĂLOAGĂ s. f. I. (Ban., vestul Olt. și prin Transilv.) Lume multă, mulțime care se îmbulzește; înghesuială. cf. h xviii 314, rev. crit. iv, 85. E mare năloagă la moară. viciu, gl. E năloagă la moară? – Nu, mai sînt vreo două care. boceanu, gl., cf. l. costin, gr. băn. ii, 133, lexic reg. 49. ◊ (Adverbial) Ei venisă năloagă biruiți. vîrcol, m. 33. ♦ (Prin nordul Munt.; adverbial) Din belșug; berechet. E, slavă Domnului, năloagă. rădulescu-codin. 2. (Bucov. și prin Mold.) Zăpadă mare. cf. glosar reg. ♦ (Prin Bucov.) Vreme rea cu lapoviță. cf. șez. v, 113. – pl.: (2) nălogi. șez. v, 113. – Și: (regional) nălog (h xviii 314) s. n., noloagă (GLOSAR REG.) s. f. – Din ser. naloga. cf. ucr. налога.

năloagă [At: BOCEANU, GL. / V: (reg) nălog sn, nol~ / Pl: ~ogi / E: srb naloga, ucr налога] 1 sf (Reg) Lume multă care se înghesuie. 2 sf (Pex) Înghesuială. 3 av (Mun) Din belșug Si: berechet. 4 sf (Buc; Mol) Zăpadă mare. 5 sf (Buc) Vreme rea cu lapoviță.

NĂLOAGĂ sf. Băn. Olten. Îmbulzeală, îngrămădeală, mulțime mare (în spec. de oameni veniți la moară să macine) (VÎRC.) (NOV.) (VIC.) [srb. naloga].

năloágă f., pl. e (sîrb. náloga, id. V. zăloagă). Ban. Olt. Îmbulzeală.

nălog sn vz năloagă

NĂLOAGĂ s. v. afluență, aflux, aglomerație, grămădeală, îmbulzeală, înghesuială, îngrămădeală, învălmășeală.

năloagă s. v. AFLUENȚĂ. AFLUX. AGLOMERAȚIE. GRĂMĂDEALĂ. ÎMBULZEALĂ. ÎNGHESUIALĂ. ÎNGRĂMĂDEALĂ. ÎNVĂLMĂȘEALĂ.

năloagă s.f. (reg.) 1. lume multă, mulțime, înghesuială. 2. zăpadă mare. 3. vreme rea cu lapoviță.