❍NĂPLAȚ sm. Olten. Băn. 🔧 – OBADĂ1 [bg. naplatŭ].

năpláț n., pl. urĭ și e (sîrb. naplatak, bg. naplata și naplat). Ban. Olt. Obadă.

NĂPLAD sm. Băn. Olten. 🔧 – NĂPLAȚ.

OBADĂ (pl. -bezi, †-bede) sf. 1 Fie-care din bucățile de lemn încovoiat care, împreunate cu niște cuișoare de lemn, alcătuesc colacul roții (🖼 3372): lua stejarul cît de gros, îl îndoia cu mînile și-l făcea ~ de roată (NEGR.); în preajmă... erau aruncate obezi de roate, juguri de car, ghizduri (ODOB.) ¶ 2 pl. Două bucăți de lemn alăturate, prevăzute cu niște găuri, în care se închideau picioarele criminalilor, robilor, etc. la glezne, ca să-i împiedece de a fugi; pr. ext. cătuși: pentru greșala ce va face... îl va închide în temniță cu obede în picioare (PRV.-MB.); Țigani... vînduți la mezat ca pe vite... schingiuiți... puși în obezi (ALECS.); Și ducîndu-l în obezi La ispravnic cu dovezi (PANN); Ⓕ: sînt sublime momentele cînd un popor martir sfarmă obedele și cătușele tiraniei (CAR.); uneori se închideau și mîinile în obezi (🖼 3373) [vsl. o b e d ŭ].

obádă (Mold. Olt. Dîmb.) și obeádă (Munt.) f., pl. obezĭ și (vechĭ) obede, (vsl. obedŭ, obedĭ, oboda, obodŭ, verigă, obod, din obvodŭ, d. ob-voditi, a pune în prejur, vesti-vedon, a duce, a conduce; rus. obód, obadă, obódĭĭa, verigă, pol. obod, obadă, obwod, obwód, verigă. V. obod, iz-vodesc, do- și ne-vedesc, pod-voadă). Bucățile de lemn (numite și cĭolane) din care se compune cercu roateĭ și care e înconjurat de șină. (Poate fi și dintr’o singură bucată). În Ban. și Olt. năplaț. Pl. Vechĭ. Dibă, butuc, tumurug (de prins picĭoarele deținuților): l-a pus în obezĭ.

năplaț (-ți), s. m. – (Banat, Olt.) Obadă. Bg. naplat, sb. naplatak (Tiktin; Conev 70).