OCHEȚ s. m. v. ochet.

ocheț sm [At: GALACTION, O. 299 / V: ~ete, (reg) ~țe sn / Pl: ~i / E: ochi¹ + -eț] 1 (Ban; Olt) Laț făcut la capătul unei sfori, al unei frânghii etc. Si: ochi. 2 (Mpl) Fiecare dintre ochiurile (96) unei împletituri, plase etc. 3 (Reg) Ochi (92) de fereastră Si: geam. 4 (Ban; Olt; lpl) Ochelari (1). 5 Inel metalic care întărește marginile unei găuri dintr-o pânză de navă, dintr-o foaie de cort etc., pentru a nu se destrăma. 6 (Reg) Poiană. 7 (Reg) Vârtej de apă Si: bulboană, ochi, vâltoare. 8 (Min; reg) Bazin betonat de colectare sau de scurgere a apei, situat de obicei lângă galeria principală a unei mine Si: (înv) jomp.

OCHEȚ, ocheți, s. m. Inel metalic care întărește o gaură făcută într-o pânză de navă, într-o foaie de cort etc. pentru a nu se destrăma. ♦ (Reg.) Ochi¹ (II 4). [Var.: ochete s. m.] – Ochi¹ + suf. -eț.

OCHEȚ ~i m. Inel metalic fixat pe marginea unei găuri făcute într-o foaie de cort, într-o pânză de navă etc. pentru a nu se destrăma. [Var. ochețe] /ochi + suf. ~eț

OCHET, ocheți, s. m. Inel metalic care întărește o gaură făcută într-o pânză de navă, într-o foaie de cort etc. pentru a nu se destrăma. ♦ (Reg.) Ochi¹ (II4). [Var.: ocheț, ochete s. m.] – Ochi¹ + suf. -eț.

OCHETE s. m. v. ochet.

ochete sm vz ocheț

ochețe s vz ocheț

OCHETE sm. 1 Olten. Laț făcut la capătul unei sfori sau frînghii; înnodătură care se poate desface ușor ¶ 2 Fie-care din inelușele de ață, de lînă, etc. prin care se trec undrelele la împletit ¶ 3 ⛵ Inel lat de alamă care se pune la găurile făcute în pînzele unei corăbii, spre a le întări ¶ 4 Băn. 💒 Ochiu de fereastră, geam [ochiu].

OCHETE s. m. v. ocheț.

OCHETE, ocheți, s. m. Inel metalic care întărește o gaură anume făcută într-o pînză de navă, într-o foaie de cort etc., înlocuind tivitura găurii, și prin care se poate introduce sau lega o frînghie subțire. ♦ (Regional) Ochi¹ (II 4). Își spînzură cuțitul la spate, într-un ochete de la brăcinarul nădragilor. GALACTION, O. I 299.

ocheț/ochete (laț, ochi de geam, bulboană) (reg.) s. m., pl. ocheți

ocheț/ochete (laț; ochi de geam, bulboană) s. m., pl. ocheți

ocheț (nav.) s. m., pl. ocheți

ochet s. m., pl. ocheți

ochet (inel întăritor) s. m., pl. ocheți

ochete (tehn.) s. m., pl. ocheți

ocheți s. m. pl. (intl.) ochelari.

OCHEȚ s. v. laț, ochi.

ocheț s. v. LAȚ. OCHI.

OCHEȚ s. m. 1. (Prin Ban. și Olt.) Laț făcut la capătul unei sfori, al unei frînghii etc.; ochi (B I 2). Își spînzură cuțitul la spate într-un ochete de la brăcinarul nădragilor. GALACTION, O. 299, cf. CIAUȘANU, v. 184, ALR I 1 311/49, ALR II 5 297/886, a II 6, FD I, 157. ♦ (De obicei la pl.) Fiecare dintre ochiurile unei împletituri, plase etc. Plasa are ochiurile (în Oltenia „ochete”) de obicei ca de 1 cm pe lature. ANTIPA, P. 142, cf. PASCU, S. 37. Împletea, mărunțel și repede, scăpînd des ocheții, oftînd din adînc. P. CONSTANT, O. 47, cf. I. CR. v, 279, CIAUȘANU, GL., LEXIC REG. 55. 2. (Prin Ban., Olt. și Transilv.) Ochi de fereastră, geam. cf. VICIU, GL., GR. BĂN., com. din ORAVIȚA, CHEST. II 178/1, 5, ALR I 660/1, 5, 9, 12, 18, 26, 45, 49, 75, 77, 79, 116, 118, 835, a III 1, 3, 4, 12. Am spart un ocheț! cv 1951, nr. 5, 27, cf. FD I, 157. 3. (Prin Ban. și Olt.; la pl.) Ochelari (I 1). ALRM I/I h 23/28, cf. LEXIC REG. 49. 4. Inel metalic care întărește marginile unei găuri dintr-o pînză de navă, dintr-o foaie de cort etc., oprindu-le de a se destrăma. DICT. 5. (Regional) Loc fără copaci într-o pădure; poiană (Păușești Otăsău – Băile Govora). CHEST. IV 98/816. 6. (Regional) Vîrtej de apă, vîltoare, bulboană; ochi (B III 2). cf. RĂDULESCU-CODIN, L. 127. Dar atît i-a trebuit: a nemerit într-un ochieț și pe urmă, mai ieși... dacă îți mai dă mîna! Se dusesse pe copcă! id. ib. 54, cf. ALR I 427/760. 7. (Min.; Valea Jiului) Bazin betonat de colectare (sau de scurgere) a apei, situat de obicei lîngă galeria principală a unei mine; (învechit) jomp. FD I, 157, cf. 168. – pl.: (m.) ocheți, (n.) ochețuri (ALR I 427/760, ib. 660/28, 30, 35). – Și: (cu sg. refăcut după pl.) ochete s. m.; (regional) ochețe (CIAUȘANU, v., ALR I 660/18) subst. – Ochi¹ + suf. -eț.