oiagă sf vz uiagă

❍OIAGĂ (pl. -iegi) sf. Trans. Băn. 1 Sticlă: să mergem cît de iute, căci avem de trecut o mare, apoi un deal de ~ (CAT.) ¶ 2 🏺 Clondir, butelie de sticlă: Ș’un colac ș’un godinaș Ș o ~ de vinars (VOR.); F e beteagă de ~, s’a îmbătat, îi place băutura [ung. ü v e g].

oĭágă f., pl. oĭegĭ (ung. üveg). Trans. Banat. Sticlă (materie). Garafă, șip. – Și ĭagă, pl. ĭegĭ.

iagă sf vz uiagă

uiagă sf [At: KLEIN, D. / V: iagă, oi~, uioa~ / Pl: uiegi / E: mg ûveg] (Reg) 1 Sticlă. 2 Recipient, vas din sticlă pentru păstrat lichide. 3 (îe; îf oiagă) A fi beteag de oia~ A fi bețiv. 4 Sticlă de lampă. 5 (Trs) Damigeană (în împletitură de nuiele).

uioagă sf vz uiagă

❍UIAGĂ = OIAGĂ.

❍UIEGUȚĂ (pl. -țe) sf. Băn. 🏺 dim. UIAGĂ. Sticluță: după ce-și goli uieguța, se sculă în picioare (CAT.).

UIAGĂ, uiegi, s. f. (Regional; și în forma oiagă) Sticlă. S-au dus și s-au dus, pînă ce au ajuns la un munte de oiagă (steclă). MARIAN, O. I 337. ♦ Vas de sticlă pentru păstrarea lichidelor; clondir. Este-o mas-a dorului, Pe masă oiegi cu bere. ȘEZ. XIX 36. – Variantă: oiagă s. f.

ĭágă, V. oĭagă.

oiagă (-iege), s. f. – (Trans.) Flacon, sticluță. Mag. üveg (Cihac, II, 518; Byck-Graur 40; Gáldi, Dict., 166). – Der. oiegar, s. m. (Trans., vînzător de sticle).

UIAGĂ s. v. clondir, sticlă.

uiagă s. v. CLONDIR. STICLĂ.

oiagă, oiegi, s.f. (reg.) sticlă, garafă.

oiágă, oiege, oieje, (uiagă, iagă), s.f. (reg.) 1. Recipient din sticlă de litraj mic; glaje, sticlă: „Plata noastră-i foarte mică / Numa-o iagă de pălincă” (Bilțiu, 1996: 72). 2. Cleștar. ■ (top. mit.) Muntele de Oiagă = Muntele de cleștar: „Și să știi că atunci mi-i afla tu pă mine când îi vide Muntele de Oiagă” (Bilțiu, 2007: 115). – Din magh. üveg „sticlă” (Galdi, după DER).

oiagă, oiege, oieje, (uiagă, iagă), s.f. – (reg.) Recipient din sticlă de litraj mic; glaje, sticlă (Țiplea, 1906): „Plata noastră-i foarte mică / Numa-o iagă de pălincă” (Bilțiu, 1996: 72); „Numa-o-oiagă de horincă” (Calendar, 1980: 145); „Pus-am tri uiegi cu rum” (Memoria, 2001: 98). – Din magh. üveg „sticlă” (Scriban; Cihac, Galdi, cf. DER).

oiagă, oiege, (uiagă, iagă), s.f. – Recipient din sticlă de litraj mic: „Numa-o-oiagă de horincă” (Calendar 1980: 145). – Din magh. üveg (Cihac cf. DER).

uiágă, s.f. v. oiagă.

iagă, s.f. – v. oiagă („sticlă”).

uiagă, s.f. – v. oiagă („sticlă”).

iagă, ieji, (uiagă, oiagă), s.f. – Sticlă. Recipient din sticlă de mic litraj (de regulă de 1 l. sau ½ l.): „Plata noastră-i foarte mică / Numa-o iagă de pălincă” (Bilțiu 1996: 72). – Din magh. üveg „sticlă”.

uiagă, uiegi, (oiagă, iagă), s.f. – Recipient din sticlă pentru lichide; glaje, sticlă (Țiplea 1906): „Pus-am tri uiegi cu rum” (Memoria 2001: 98). – Din magh. üveg „sticlă”.