3 intrări
28 de definiții
din care- explicative (14)
- morfologice (6)
- relaționale (6)
- enciclopedice (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OTRĂVIT2, -Ă, otrăviți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Căruia i s-a dat sau care a luat otravă (1); care s-a intoxicat sau care s-a omorât cu otravă. 2. (Adesea fig.) Care conține otravă (1); în care s-a pus otravă; otrăvitor, veninos. 3. Fig. Supărat, amărât, înveninat. – V. otrăvi.
OTRĂVIT1 s. n. (Rar) Otrăvire. – V. otrăvi.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OTRĂVIT1 s. n. (Rar) Otrăvire. – V. otrăvi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
otrăvit2, ~ă [At: LB / Pl: ~iți, ~e / E: otrăvi] 1-2 smf, a (Persoană) intoxicat(ă) cu otravă (1). 3-4 smf, a (Persoană) ucis(ă) cu otravă (1). 5 a Care conține otravă (1) Si: otrăvitor (1), veninos. 6 a În care s-a pus otravă (1) Si: otrăvitor (1), veninos. 7 a (Fig) Rău. 8 a (Fig) Intrigant. 9 av (Reg) Grozav. 10 a (Fig) Necăjit. 11 a (Fig) Înveninat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
otrăvit1 sn [At: PRAV. 109 / E: otrăvi] 1-3 (Rar) Otrăvire (1-3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OTRĂVIT2, -Ă, otrăviți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Căruia i s-a dat sau care a luat otravă (1); care s-a intoxicat sau care s-a omorât cu otravă. 2. Care conține otravă (1); în care s-a pus otravă; otrăvitor, veninos. 3. Fig. Supărat, amărât, înveninat. – V. otrăvi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
OTRĂVIT2, -Ă, otrăviți, -te, adj. 1. Căruia i s-a dat otravă, intoxicat sau omorît cu otravă. (Substantivat) Otrăvitul se zbuciuma în convulsii. NEGRUZZI, S. I 164. 2. Care conține otravă, în care s-a pus otravă; otrăvitor, veninos. Nu cumva... să te ițești ta dînsul, că are un ochi otrăvit. CREANGĂ, P. 225. Te calc în picioare Ca pe-un șarpe otrăvit. ALECSANDRI, P. P. 260. ◊ Fig. Cu săgeata-i otrăvită A sosit ca să mă certe Fiul cerului albastru Și-al iluziei deșerte. EMINESCU, O. I 236. Voi, al căror corp e putred și suflarea otrăvită, Ascultare mie-mi dați! BOLINTINEANU, O. 123. ♦ Fig. Dăunător, vătămător; dușmănos. Negurile otrăvite ale fascismului vor fi risipite. SAHIA, U.R.S.S. 165. 3. Fig. Supărat, amărît, necăjit tare, înveninat. Mă uitam cu suflet otrăvit la omul acela. SADOVEANU, O. VII 367. Își mușcă buzele cărnoase și dădu din cap otrăvit. CAMIL PETRESCU, O. II 130.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OTRĂVIT1 s. n. (Rar) Otrăvire. De vă temeți de vrun otrăvit Lăsați c-om lua noi mai întîi. SEVASTOS, N. 347
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OTRĂVI, otrăvesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) intoxica sau a ucide ori a fi ucis cu otravă (1). ♦ Tranz. A introduce o otravă în apă, în alimente etc. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) supăra, a (se) necăji (extrem de mult), a (se) amărî; a (se) învenina. 3. Tranz. Fig. A exercita o influență vătămătoare; a corupe, a perverti. – Din sl. otraviti.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OTRĂVI, otrăvesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) intoxica sau a ucide ori a fi ucis cu otravă (1). ♦ Tranz. A introduce o otravă în apă, în alimente etc. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) supăra, a (se) necăji (extrem de mult), a (se) amărî; a (se) învenina. 3. Tranz. Fig. A exercita o influență vătămătoare; a corupe, a perverti. – Din sl. otraviti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
otrăvi [At: PRAV. 108 / Pzi: ~vesc / E: slv отравити] 1-2 vtr A (se) intoxica cu otravă. 3-4 vtr A (se) (sin)ucide cu otravă. 5 vt A introduce o otravă în apă, în alimente etc. 6 vr (Rar; d. răni) A se infecta. 7-8 vtr (Fig) A (se) supăra. 9-10 vtr (Fig) A (se) învenina. 11 vt (Reg) A vorbi de rău Si: a bârfi. 12 vt (Fig) A exercita o influență proastă Si: a corupe, a perverti.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OTRĂVI, otrăvesc, vb. IV. Tranz. 1. A intoxica sau a omorî (pe cineva) cu otravă (1). În loc să dea pămîntul la norod, îl ține el tot. pentru ca să nu se puie rău cu boierii, de frică să nu-l otrăvească. SP. POPESCU, M. G. 73. ◊ Refl. Ce este? l-am întrebat. Nimic.. o femeie s-a otrăvit. NEGRUZZI, S. I 53. Marele vizir Assan- pașa, desperat că nu a primit încă poruncă să facă pace, se otrăvește singur. BĂLCESCU, O. I 91. ◊ A pune otravă (în apă, alimente etc.). 2. Fig. A supăra, a amărî, a necăji (extrem de mult), a învenina. Se silea să nu se mai gîndească la ce-a pățit și totuși mintea îi era otrăvită numai de ocară. REBREANU, I. 35. Lipsești din ochii mei să nu te văd... că-mi otrăvești zilele! ALECSANDRI, T. I 50. 3. Fig. A corupe, a perverti; a exercita o influență vătămătoare. In loc să fiți luminătorii poporului, îi otrăviți sufletul. REBREANU, R. I 296.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A OTRĂVI ~esc tranz. 1) (ființe) A ucide cu otravă. 2) A face să se otrăvească. 3) (substanțe, produse alimentare sau agricole etc.) A trata cu otravă. ◊ ~ sufletul a învenina. 4) fig. (persoane, mai ales, din rândurile tineretului) A supune unei influențe dăunătoare (făcând să încalce normele de conduită morală). [Sil. -tră-] /<sl. otraviti
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE OTRĂVI mă ~esc intranz. fam. A-și supune (involuntar) organismul acțiunii unei intoxicații; a se intoxica. [Sil. -tră-] /<sl. otraviti
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
otrăvì v. 1. a da sau a lua otravă; 2. fig. a amărî.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
otrăvésc v. tr. (vsl. o-traviti, d. otruti-otrovon, a otrăvi, [sŭ-] truti, a nimici; rus. otravitĭ. V. otravă, istrăvesc). Înveninez, atac pin otravă: opiu otrăvește organizmu. Fig. Amărăsc, întristez. V. refl. Înghit otravă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
otrăvit (desp. o-tră-) s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
otrăvit (o-tră-) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
otrăvit s. n. (sil. -tri-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
otrăvi (a ~) (desp. o-tră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. otrăvesc, 3 sg. otrăvește, imperf. 1 otrăveam; conj. prez. 1 sg. să otrăvesc, 3 să otrăvească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
otrăvi (a ~) (o-tră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. otrăvesc, imperf. 3 sg. otrăvea; conj. prez. 3 să otrăvească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
otrăvi vb. (sil. -tră-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. otrăvesc, imperf. 3 sg. otrăvea; conj. prez. 3 sg. și pl. otrăvească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
OTRĂVIT s. intoxicare, intoxicație, otrăvire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OTRĂVIT adj. 1. înveninat, (înv. și reg.) topsicat. (Om ~ în urma mușcăturii unui șarpe.) 2. intoxicat. (Om ~ într-un mediu nociv.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OTRĂVIT s. intoxicare, intoxicație, otrăvire.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OTRĂVIT adj. 1. înveninat, (înv. și reg.) topsicat. (Om ~ în urma mușcăturii unui șarpe.) 2. intoxicat. (Om ~ într-un mediu nociv.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OTRĂVI vb. 1. a (se) învenina, (pop.) a (se) venina, a (se) verenoșa, (înv. și reg.) a (se) topsica, (înv.) a (se) adăpa. (Mușcătura unui șarpe l-a ~.) 2. a (se) intoxica. (S-a ~ cu o substanță chimică.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OTRĂVI vb. 1. a (se) învenina, (pop.) a (se) venina, a (se) verenoșa, (înv. și reg.) a (se) topsica, (înv.) a (se) adăpa. (Mușcătura unui șarpe l-a ~.) 2. a (se) intoxica. (S-a ~ cu o substanță chimică.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
O, ich möchte den Ozean vergiften! (germ. „O, aș vrea să otrăvesc oceanul!”) – Schiller, Hoții (act. I, sc. 2). Îndurerat de vestea că nu va fi iertat și reprimit în casa părintească, Karl Moor, spre a se răzbuna pe oamenii care-i refuză omenia, acceptă să devină căpetenia unei bande de tîlhari și spune acoliților săi: „Aș fi în stare să otrăvesc întreg oceanul, pentru ca moartea să poată fi sorbită din toate izvoarele!” Fraza se folosește de către o persoană aflată în culmea desperării. LIT. Oile lui Panurge, după expresia franceză les moutons de Panurge, au intrat în mai toate limbile din episodul foarte cunoscut al romanului lui Rabelais: Pantagruel. În capitolul VI din cartea a patra a acestui roman, Panurge, unul dintre personajele principale, mînios pe oierul Dindenault, jură să se răzbune: cumpără de la el o oaie și o zvîrle în mare. De îndată, celelalte oi se precipită în valuri și se îneacă toate. Uneori ne referim la „oile lui Panurge” în general, pentru a ironiza spiritul de imitație, dar de obicei ilustrăm un anumit caz, cum procedează Sainte Beuve: „Criticii din zilele noastre sînt mai mult sau mai puțin ca oile lui Panurge”. Deci, o expresie pentru moda imitației fără discernământ. (Horațiu, în Epistole (c. I, ep. 19, v. 19), îi asemuia tot cu o turmă servilă: O, imitatores, pecus servum!). Anton Pann folosește aceeași comparație: „Omul este ca oaia, lesne se ia unul după altul”. LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a otrăvi viața / zilele (cuiva) expr. a pricinui (cuiva) încontinuu necazuri, supărări etc.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: o-tră-vit
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
- silabație: o-tră-vit
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: o-tră-vi
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
otrăvit, otrăvităadjectiv
- 1. Căruia i s-a dat sau care a luat otravă; care s-a intoxicat sau care s-a omorât cu otravă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Otrăvitul se zbuciuma în convulsii. NEGRUZZI, S. I 164. DLRLC
-
-
- Nu cumva... să te ițești la dînsul, că are un ochi otrăvit. CREANGĂ, P. 225. DLRLC
- Te calc în picioare Ca pe-un șarpe otrăvit. ALECSANDRI, P. P. 260. DLRLC
- Cu săgeata-i otrăvită A sosit ca să mă certe Fiul cerului albastru Și-al iluziei deșerte. EMINESCU, O. I 236. DLRLC
- Voi, al căror corp e putred și suflarea otrăvită, Ascultare mie-mi dați! BOLINTINEANU, O. 123. DLRLC
-
- Negurile otrăvite ale fascismului vor fi risipite. SAHIA, U.R.S.S. 165. DLRLC
-
-
-
- Mă uitam cu suflet otrăvit la omul acela. SADOVEANU, O. VII 367. DLRLC
- Își mușcă buzele cărnoase și dădu din cap otrăvit. CAMIL PETRESCU, O. II 130. DLRLC
-
etimologie:
- otrăvi DEX '98 DEX '09
otrăvitsubstantiv neutru
- 1. Intoxicare, intoxicație, otrăvire. DEX '09 DLRLCsinonime: intoxicare intoxicație otrăvire
- De vă temeți de vrun otrăvit Lăsați c-om lua noi mai întîi. SEVASTOS, N. 347. DLRLC
-
etimologie:
- otrăvi DEX '98 DEX '09
otrăvi, otrăvescverb
-
- În loc să dea pămîntul la norod, îl ține el tot... pentru ca să nu se puie rău cu boierii, de frică să nu-l otrăvească. SP. POPESCU, M. G. 73. DLRLC
- Ce este? l-am întrebat. Nimic.. o femeie s-a otrăvit. NEGRUZZI, S. I 53. DLRLC
- Marele vizir Assan-pașa, desperat că nu a primit încă poruncă să facă pace, se otrăvește singur. BĂLCESCU, O. I 91. DLRLC
- 1.1. A introduce o otravă în apă, în alimente etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
- 2. A (se) supăra, a (se) necăji (extrem de mult), a (se) amărî; a (se) învenina. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Se silea să nu se mai gîndească la ce-a pățit și totuși mintea îi era otrăvită numai de ocară. REBREANU, I. 35. DLRLC
- Lipsești din ochii mei să nu te văd... că-mi otrăvești zilele! ALECSANDRI, T. I 50. DLRLC
-
-
- În loc să fiți luminătorii poporului, îi otrăviți sufletul. REBREANU, R. I 296. DLRLC
-
etimologie:
- otraviti DEX '98 DEX '09