PEȘTIMAN, peștimane, s. n. 1. (Înv. și pop.) Obiect de îmbrăcăminte femeiască confecționat din stambă sau din alt material ușor, care se înfășoară, în unele locuri la țară, ca o fustă în jurul trupului; p. ext. șorț de protecție purtat de meseriași. 2. (Reg.) Legătoare de cap care se poartă pe sub broboadă. [Var.: (reg.) peșteman s. n.] – Din tc. peștimal.^[1]

peștiman sn [At: (a. 1792) SIO II₁, 2295 / V: (reg) pestemală sf, pestem~, pest~, ~temal, (îrg) ~tem~ (înv) ~al, piștimală / Pl: ~e / E: tc peștimal] 1 (Îpp) Obiect de îmbrăcăminte în formă de fustă, confecționat din stambă sau din alt material ușor, cumpărat de la oraș, pe care-l poartă țărăncile. 2 (Pex) Catrință. 3 Șorț pe care-l poartă meseriașii pentru a-și proteja hainele. 4 (Înv) Prosop mare. 5 (Îrg) Basma. 6 Tulpan purtat de femei pe sub broboadă.

PEȘTIMAN, peștimane, s. n. 1. (Înv. și pop.) Obiect de îmbrăcăminte femeiască confecționat din stambă sau din alt material ușor, care se înfășoară, în unele locuri la țară, ca o fustă în jurul trupului; p. ext. șorț de protecție purtat de meseriași. 2. (Reg.) Legătoare de cap care se poartă pe sub broboadă. [Var.: (reg.) peșteman s. n.] – Din tc. peștimal.

PEȘTIMAN, peștimane, s. n. (Învechit) 1. Bucată de pînză întrebuințată la șters; cearșaf de șters corpul; ștergar, prosop. 2. Un fel de haină femeiască (făcută din pînză țesută în casă sau din stambă) care se înfășoară ca o fustă în jurul trupului; șorț mare purtat de meseriași pentru a-și cruța hainele. Vornicelul... aduce jucînd un cit de rochie sau peștiman, pe care-l dă soacrei celei mici. SEVASTOS, E. 160. Va avea un peștiman curat și o cămeșă de burancic, cu altițe cusute de dînsa. NEGRUZZI, S. I 300. 3. Legătoare de cap purtată de femei sub broboadă. Un flăcău apucă pre o fată de peștiman sau de salba care-i este împregiurul gîtului. DACIA LIT. 35. Îmi dezdoii peștimanu de la cap, și, rîdicîndu-l într-o prăjină, îl fîlfăiam în vînt, făcînd sămnul cel obicinuit corăbierilor. GORJAN, H. IV 116. – Variantă: peșteman (SBIERA, P. 211, ȘEZ. III 56) s. n.

peștiman n. Mold. șal sau veșmânt ce înfășură tot corpul (văpsit roșu și albastru): în loc de rochie va avea un peștiman mare NEGR. [Vechiu-rom. peștimal, cearșaf de șters corpul = turc. PEŠTIMAL, lit. freacă-spatele].

peștimán și (vechĭ) -ál n., pl. e (turc. peștimal, pers. puštmal, d. püšt, dos. și maliden, a freca; ngr. pestemáli, bg. sîrb. peštemal. V. testemel). Vechĭ. Șal mare. Azĭ. Est. Rar. Fotă. – În Pt. peșteman, tulpan care se poartă pe supt broboadă.

pestemală sf vz peștiman

pesteman sn vz peștiman

pestiman sn vz peștiman

peștemal sn vz peștiman

peșteman sn vz peștiman

peștimal sn vz peștiman

piștimală sf vz peștiman

puștiman^[1] sn vz peștiman

peștiman (înv., pop.) s. n., pl. peștimane

peștiman (înv., pop.) s. n., pl. peștimane

peștiman s. n., pl. peștimane

PEȘTIMAN s. v. basma, catrință, fotă, legătură, tulpan.

peștiman s. v. BASMA. CATRINȚĂ. FOTĂ. LEGĂTURĂ. TULPAN.

peștiman (peștimane), s. n. – 1. Basma. – 2. Catrință, șorț. – Var. peștimal, peștemal. Mr. pistimale, megl. piștimal. Tc. peștimale, peștamel < per. puštmal (Șeineanu, II, 295; Lokotsch 1674), cf. ngr. πεστεμέλι, alb. pestëmal, bg., sb. pestimal.