pitărie sf [At: N. COSTIN, ap. GCR II, 12/4 / Pl: ~ii / E: pitar + -ie] 1 (Îrg) Brutărie. 2 (Îrg) Meserie de brutar. 3 (Înv) Dregătorie a pitarului (3). 4 Rang de pitar (3). 5 Funcție de pitar (3).

PITĂRIE, pitării, s. f. (Învechit) 1. (Mold.) Brutărie. 2. Dregătoria pitarului (2); rang de pitar.

PITĂRIE ~i f. înv. 1) Întreprindere unde se coace (și se vinde) pâine; brutărie. 2) Funcție de pitar; rang de pitar. /pitar + suf. ~ie

pitărie f. 1. od. brutărie domnească: cuptoarele pităriei OD.; 2. rangul de Pitar.

pităríe f. (d. pitar). Vechĭ. Rangu pitaruluĭ. Azĭ. Mold. Trans. Casă în care se face pîne. Meseria de a face pîne: a învăța pităria. – Mold. Pop. chitărie. Munt. brutărie.

pitărie (înv., reg.) s. f., art. pităria, g.-d. art. pităriei; pl. pitării, art. pităriile (desp. -ri-i-)

pitărie (înv., reg.) s. f., art. pităria, g.-d. art. pităriei; pl. pitării, art. pităriile

pitărie s. f., art. pităria, g.-d. art. pităriei; pl. pitării, art. pităriile

PITĂRIE s. v. brutărie.

pitărie s. v. BRUTĂRIE.