5 definiții pentru pleană
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
pleană sf [At: POGOR, HENR. 231/17 / Pl: ? / E: nct] 1 (Îvr) Bucată ce se desprinde dintr-un corp turnat din fier Vz șpan. 2 (Reg) Pană. 3 (Buc) Flegmă. 4 (Ban) Defect. 5 (Reg) Boală internă.
PLEANĂ, plene, s. f. Bucățică de lemn care se pune Ia coada toporului sau la cercurile butoiului ca să le înțepenească mai bine; ic.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PLEANĂ, plene, s. f. Bucățică de lemn cu care se înțepenește coada toporului, cercurile butoiului etc.; ic.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
pleánă f., pl. ene (slav). Nord. Bucățică de lemn care se pune la coada toporuluĭ saŭ la cercurile butoĭuluĭ ca să le înțepenească maĭ bine. V. opleană.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
pleană s.f. 1. (înv. și reg.) sfărâmătură, spărtură, așchie desprinsă dintr-un corp turnat din fier; șpan. 2. (reg.) piesă sau obiect asemănător cu o pană; pană. 3. (reg.) flegmă. 4. (reg.) defect. 5. (reg.) boală internă.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F12) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
pleană, plenesubstantiv feminin
- 1. Bucățică de lemn care se pune Ia coada toporului sau la cercurile butoiului ca să le înțepenească mai bine. DLRLCsinonime: ic