17 definiții pentru podea

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PODEA, podele, s. f. 1. Înveliș care acoperă planșeul unei încăperi, confecționat din diferite materiale (scândură, piatră, cărămidă etc.); pardoseală, dușumea; fiecare dintre scândurile folosite la pardositul unei încăperi, al unei construcții. 2. (Înv. și reg.) Tavan (de scânduri); fiecare dintre scândurile care alcătuiesc tavanul unei case. 3. (Înv.) Pavaj (de scânduri); fiecare dintre scândurile care se foloseau la pavarea unei străzi, a unei curți, a unui pod etc. [Pl. și: podeli.Var.: podea s. f.] – Et. nec.

PODEA, podele, s. f. 1. Înveliș care acoperă planșeul unei încăperi, confecționat din diferite materiale (scândură, piatră, cărămidă etc.); pardoseală, dușumea; fiecare dintre scândurile folosite la pardositul unei încăperi, al unei construcții. 2. (Înv. și reg.) Tavan (de scânduri); fiecare dintre scândurile care alcătuiesc tavanul unei case. 3. (Înv.) Pavaj (de scânduri); fiecare dintre scândurile care se foloseau la pavarea unei străzi, a unei curți, a unui pod etc. [Pl. și: podeli.Var.: podea s. f.] – Et. nec.

podea sf [At: (a. 1776) URICARIUL XIX, 324 / V: ~lă, (reg) pondea / Pl: ~ele, (reg) ~eli / E: nct] 1 Înveliș care acoperă solul unei încăperi, confecționat din diferite materiale precum scândură, piatră, cărămidă Si: pardoseală (1), (înv) pardositură, (grî) pardos2, (ltî) paviment, (reg) podilă (1), podineală. 2 Fiecare din scândurile, piesele etc. care alcătuiesc podeaua (1). 3 (Pex; urmat de determinări) Înveliș care acoperă partea de jos a interiorului unui vehicul. 4 (Rar) Podium (2). 5 (Îrg; lpl) Plafon (1) de scânduri. 6 (Îrg) Fiecare dintre scândurile care alcătuiesc un tavan Si: (reg) podină (2). 7 (Îrg) Grindă de lemn. 8 (Reg) Material de dulgherie. 9 (Teh; pan) Platformă de lucru sau de protecție la sondă. 10 (Teh; pan) Piesă metalică la războiul de țesut mecanic, de fornia unei platforme mobile aflată în partea de jos a războiului și acționată cu ajutorul unei pârghii. 11 (Reg; pan) Talpă la joagăr. 12 (Mun; pan) Platformă de scânduri așezată în fața strungii în timpul mulsului Si: pod1 (75). 13 (Reg; pex) Loc de unde ies oile din strungă Si: (reg) podilă (3).

PODEA, podele, s. f. 1. Pardoseală de scînduri într-o încăpere; dușumea; p. ext. orice pardoseală (de parchet, de beton, de lut etc.). Blidul căzuse jos, se spărsese, laptele era vărsat pe podeaua de lut bătut. DUMITRIU, N. 126. Strîmbă disprețuitor din nas și aruncă țigara pe podea, călcînd-o cu piciorul. C. PETRESCU, Î. II 102. [Dionis] căzuse cît era de lung pe podeaua camerei lui. EMINESCU, N. 76. ♦ (Ea pl.) Fiecare dintre scîndurile unei dușumele. Iar de sus pîn-în podele un păinjăn prins de vrajă A țesut subțire pînză străvezie ca o mreajă. EMINESCU, O. I 76. Pînă să-și lase casa, Pe podele-ngenunchea, Minele împletecea Și turcilor le grăia. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 494. ♦ Scîndură care, prinsă (împreună cu altele) peste grinzile unui pod, formează pardoseala podului. Se duse pînă la podul de aramă și pășind pe-o podea, pe două și pînă la nouă, iată că i se arătă o babă. RETEGANUL, P. III 12. Apoi trupu-i tîrîia... Pîn’ la capra unui pod Și podeaua redica Și sub pod îl arunca. ALECSANDRI, P. P. 138 ♦ Fiecare dintre scîndurile care alcătuiesc la unele case tavanul; p. ext. (la pl.) tavan (de scînduri). Adevărat să fie, domnule căpitan, ce mi-a spus Profira mea, că curg din podele niște gîngănii mărunțele? SADOVEANU, O. VII 184. Dar într-o zi, dintre podele, Deasupra prinde-a da șiroi. COȘBUC, P. II 174. Mă suii în pod îndată Și cătai printre podele Să văd pînza cum mai mere (= merge). JARNÍK-BÎRSEANU, D. 428. 2. (Rar) Scîndură lată (sau, două-trei scînduri alăturate) cu care se podește un car; podină, pomostră. Moșul, zdrobit de lovituri, rămase nemișcat pe podeaua; căruții. DUNĂREANU, CH. 39. – Variantă: podea s. f.

PODEA ~ele 1) Înveliș (de lemn, de piatră, de ciment etc.) cu care se acoperă suprafața de jos a unei încăperi; pardoseală. 2) Fiecare dintre scândurile care alcătuiesc un astfel de înveliș. 3) înv. Tavan de scânduri al unei încăperi. 4) Scândură întrebuințată la tavan. [Art. podeaua; G.-d. podelei] /cf. a podi

podeá f., pl. ele (p. podeală). Pl. Est. Pardoseală, parchet, dușamea, scîndurile cu care e podită casa (a cădea pe podele) saŭ tavanu (a rîdica ochiĭ în podele). Trans. Scîndură cu care e pardosit un pod. V. șchele.

PODEA s. f. v. podea.

podeală f. 1. pardoseală; 2. pl. Mold. dușumea; 3. tavanul unei case țărănești peste care e podul casei.

podeálă f., pl. elĭ și (supt infl. pluraluluĭ d. podea) podele (d. a podi). Acțiunea de a podi (pl. elĭ). Pl. ele. Est. Pardoseală, dușamea: a cădea pe podele. Tavan: a ridica ochiĭ în podele.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

podea s. f., art. podeaua, g.-d. art. podelei; pl. podele

podea s. f., art. podeaua, g.-d. art. podelei; pl. podele, art. podelele

podea s. f., art. podeaua, g.-d. art. podelei; pl. podele

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PODEA s. 1. v. dușumea. 2. pardoseală, (înv. și reg.) poditură, (reg.) podilă, podineală, (înv.) pardos, pardositură, (latinism înv.) paviment. (~ într-un spațiu deschis.)

PODEA s. 1. dușumea, pardoseală, scîndură, (pop.) podină, (Ban. și Transilv.) pod, (Ban.) vatră, (înv.) planșete (pl.), pomostină. (Doarme pe ~ goală.) 2. pardoseală, (înv. și reg.) poditură, (reg.) podilă, podineală, (înv.) pardos, pardositură, (latinism înv.) paviment. (~ într-un spațiu deschis.)

Intrare: podea
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • podea
  • podeaua
plural
  • podele
  • podelele
genitiv-dativ singular
  • podele
  • podelei
plural
  • podele
  • podelelor
vocativ singular
plural
podeală1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • podea
  • podeala
plural
  • podele
  • podelele
genitiv-dativ singular
  • podele
  • podelei
plural
  • podele
  • podelelor
vocativ singular
plural
pondeală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
podeală2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • podea
  • podeala
plural
  • podeli
  • podelile
genitiv-dativ singular
  • podeli
  • podelii
plural
  • podeli
  • podelilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

podea, podelesubstantiv feminin

  • 1. Înveliș care acoperă planșeul unei încăperi, confecționat din diferite materiale (scândură, piatră, cărămidă etc.); fiecare dintre scândurile folosite la pardositul unei încăperi, al unei construcții. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Blidul căzuse jos, se spărsese, laptele era vărsat pe podeaua de lut bătut. DUMITRIU, N. 126. DLRLC
    • format_quote Strîmbă disprețuitor din nas și aruncă țigara pe podea, călcînd-o cu piciorul. C. PETRESCU, Î. II 102. DLRLC
    • format_quote [Dionis] căzuse cît era de lung pe podeaua camerei lui. EMINESCU, N. 76. DLRLC
    • format_quote Iar de sus pîn-în podele un păinjăn prins de vrajă A țesut subțire pînză străvezie ca o mreajă. EMINESCU, O. I 76. DLRLC
    • format_quote Pînă să-și lase casa, Pe podele-ngenunchea, Mînele împletecea Și turcilor le grăia. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 494. DLRLC
    • 1.1. Scândură care, prinsă (împreună cu altele) peste grinzile unui pod, formează pardoseala podului. DLRLC
      • format_quote Se duse pînă la podul de aramă și pășind pe-o podea, pe două și pînă la nouă, iată că i se arătă o babă. RETEGANUL, P. III 12. DLRLC
      • format_quote Apoi trupu-i tîrîia... Pîn’ la capra unui pod Și podeaua redica Și sub pod îl arunca. ALECSANDRI, P. P. 138. DLRLC
  • 2. învechit regional Tavan (de scânduri); fiecare dintre scândurile care alcătuiesc tavanul unei case. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Adevărat să fie, domnule căpitan, ce mi-a spus Profira mea, că curg din podele niște gîngănii mărunțele? SADOVEANU, O. VII 184. DLRLC
    • format_quote Dar într-o zi, dintre podele, Deasupra prinde-a da șiroi. COȘBUC, P. II 174. DLRLC
    • format_quote Mă suii în pod îndată Și cătai printre podele Să văd pînza cum mai mere (= merge). JARNÍK-BÎRSEANU, D. 428. DLRLC
  • 3. învechit Pavaj (de scânduri); fiecare dintre scândurile care se foloseau la pavarea unei străzi, a unei curți, a unui pod etc. DEX '09 DEX '98
    sinonime: pavaj
  • 4. rar Scândură lată (sau, două-trei scânduri alăturate) cu care se podește un car. DLRLC
    • format_quote Moșul, zdrobit de lovituri, rămase nemișcat pe podeaua căruții. DUNĂREANU, CH. 39. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.