8 definiții pentru polejnic
Explicative DEX
polejnic, ~ă a [At: CADE / V: (reg) ~eșn~[1], ~liezn~ / Pl: ~ici, ~ice / E: cf bg полема, srb polešati „a sta culcat”] 1 (Olt; Ban; d. terenuri) Plan. 2 (Mun; d. terenuri, drumuri, acoperișuri etc.) Care este ușor înclinat. corectat(ă)
- În original, fără accent — LauraGellner
poléjnic, -ă adj. (d. sîrb. poležati, a sta culcat cît-va timp. V. polignesc). Olt. Șes, plan: loc polejnic, bun de muncă (NPl. Ceaur, 95).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poleșnic, ~ă a vz polejnic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
polieznic, ~ă a vz polejnic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Etimologice
poleșnic (poleșnică), adj. – (Olt.) Întins. Sb. poležati „a se întinde” (Candrea).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
POLEJNIC adj. v. drept, neted, plan, plat, șes.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
polejnic adj. v. DREPT. NETED. PLAN. PLAT. ȘES.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
polejnic, -ă, adj. (reg.) 1. (despre terenuri) întins, plan, neted, șes. 2. (despre terenuri, drumuri, acoperișuri) care este ușor înclinat, aplecat într-o parte.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| adjectiv (A10) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| adjectiv (A10) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||