porcărie² sf [At: LEXIC REG. 62 / Pl: ~ii / E: porcări² + -ie] (Reg) Porcăreală².

porcărie¹ sf [At: LB / V: (reg) pur~ / Pl: ~ii / E: porc + -ărie] 1 (Pop; csc) Turmă de porci (1) Si: (reg) porcăreață (3). 2 (Pex; csc) Fermă de porci (1). 3 (Reg; prc; csc) Cocină de porci (1). 4 (Reg; pex; csc) Produse alimentare din carne de porc (1). 5 Murdărie mare. 6-7 (Pex) Loc sau lucru murdar. 8-9 (Csc) Faptă sau vorbă grosolană Si: (îrg) porcie¹ (1-2). 10-11 Faptă sau vorbă indecentă Si: (îrg) porcie¹ (3-4). 12-13 Faptă sau vorbă necinstită Si: (înv; reg) porcie¹ (5-6). 14 (Pex) Lucru prost făcut. 15 (Pex) Lucru de proastă calitate.

PORCĂRIE, porcării, s. f. 1. Crescătorie de porci. 2. Murdărie mare, loc sau lucru murdar, urît; (în special) faptă sau vorbă lipsită de valoare, indecentă sau grosolană. Niciodată n-a putut dumneaei asculta înjurături și porcării. GALAN, Z. R. 96. Nu făcea pentru tine să te pierzi în porcăria noastră de tîrg. C. PETRESCU, C. V. 125. Ce citești porcăria aia, domnule? CARAGIALE, O. II 139.

porcărie f. vorbă sau faptă porcească.

porcăríe f. (d. porc). Crescătorie de porcĭ. Fig. Mare murdărie. Vorbă saŭ faptă porcească.

purcărie² sf vz porcărie¹

porcărie s. f., art. porcăria, g.-d. art. porcăriei; pl. porcării, art. porcăriile (desp. -ri-i-)

porcărie s. f., art. porcăria, g.-d. art. porcăriei; pl. porcării, art. porcăriile

porcărie s. f., art. porcăria, g.-d. art. porcăriei; pl. porcării, art. porcăriile

PORCĂRIE s. v. cocină.

PORCĂRIE s. (înv.) scrofărie. (A comis o ~.)

PORCĂRIE s. (înv.) scrofărie. (A comis o ~.)

porcărie s. v. COCINĂ.

porcărie², s.f. (reg.; în unele jocuri cu mingea) rol de porcar (de prinzător al mingii de la jucătorii echipei adverse și apoi de țintire a acestora cu mingea).

porcărie s.f. (reg.) meseria porcarului.

porcărie, porcării s. f. 1. murdărie mare; loc sau lucru murdar. 2. faptă sau vorbă indecentă / grosolană. 3. lucru prost făcut. 4. faptă rea, mârșăvie.