PORUMBĂ², porumbe, s. f. (Pop.) Porumbiță. – Din porumb.

porumbă¹ sf [At: POLIZU / V: (reg) ~râm~, ~roabă, ~roam~, ~robi sfp, ~bră / Pl: ~be / E: ml *polumba] Fruct al porumbarului¹, sferic, negru-vinețiu, cu gust acru, astrigent Si: (reg) scoroambă.

porumbă² sf [At: TEODORESCU, P. P. 21 / Pl: ~be / E: porumb + -ă] (Orn; reg) Porumbiță (1).

PORUMBĂ², porumbe, s. f. (Pop.) Porumbiță. – Porumb + suf. -ă.

PORUMBĂ¹, porumbe, s. f. Fructul porumbarului¹, de mărimea unei alune, de culoare neagră-vineție, cu gust acru-astringent; porumbea, scoroambă. Umblă pe miriști și caută mure, caută porumbe, de nu le-or fi păscut, cu botul lor veșnic ud, caii. STANCU, D. 50. Rîde dracul de porumbe negre și pe sine nu se vede, se zice despre cei care rîd de defectele altora fără să-și vadă propriile defecte, mai mari; rîde ciob de oală spartă. v. oală.

PORUMBĂ ², porumbe, s. f. Porumbiță. Și-o porumbă minunată Cu o gușă purpurată. TEODORESCU, P. P. 21.

PORUMBĂ ~e f. Fruct al porumbarului. /<lat. palumba

porumbă f. rodul porumbarului; globulos, negru-albăstriu, cu gust acru (numit și scoroambă): râde dracu de porumbe negre. [După coloarea negrie a fructelor].

porúmbă f., pl. e (d. porumb 2). Sud. Fructu porumbuluĭ (al porumbreluluĭ), albastru închis, aproape negru, de forma pruneĭ, puțin maĭ mic de cît cireșele. Prov. Rîde dracu de porumbe (negre), și pe sine nu se vede, rîzĭ de un defect pe care-l aĭ și tu. – Și poroámbă (Bz.) și scoroámbă (oa dift.). V. porumbrea.

PORUMB, -Ă, (I 1, 2, II) porumbi, s. m., (III) porumbi, -e, adj., (I 3) porumburi, s. n. I. 1. S. m. Plantă anuală din familia gramineelor, cu tulpina înaltă, puternică și groasă, cu frunzele mari, liniare și cu inflorescența un spic sau un panicul, cultivată ca plantă alimentară, industrială și furajeră; păpușoi, cucuruz, mălai (Zea mays). 2. S. m. Știuletele de porumb (I 1), împreună cu boabele de pe el; boabele desprinse de pe știulete. ◊ Expr. A lua (cuiva) porumbul de pe foc = a dejuca planurile (cuiva), a-i juca (cuiva) o festă. 3. S. n. Semănătură, lan de porumb (I 1); porumbiște. II. S. m. (Pop.) Porumbel (I 1). III. Adj. (Pop.) De culoare cenușie-albăstruie; (despre animale și păsări) care are părul, lâna, penele de culoare cenușie-albăstruie; porumbel (I 1). – Lat. palumbus.

porâmbă sf vz porumbă¹

poroabă sf vz porumbă¹

poroambă sf vz porumbă¹

porobi^[1] sfp vz porumbă^1[2] corectat(ă)

poromb, ~ă sm, a vz porumb

porumb, ~ă [At: PSALT. HUR. 45^v/6 / V: (îrg) ~romb, (înv) păr~, ~rămb, ~rănb, per~, (reg) ~râmb, ~rânghi sm, ~ă sf, pur~, pur~ a, purung sm / Pl: (1-3, 6-17) ~i, (rar, sn) ~uri, (4-5) ~i, ~e / E: ml palumbus] 1 sm (Orn; pop) Porumbel (1) (Columba). 2 sm (Orn; reg; îc) ~-țigănesc Stăncuță (Coloeus monedula). 3 sm (Orn; reg; îc) ~-râzător Turturică râzătoare (Streptopelia risorius). 4 a (Pop) Porumbiu¹ (1). 5 a (D. animale, păsări) Care are părul, lâna, penele de culoare cenușiu-albăstruie. 6 sm Plantă graminee, cu rădăcina puternică, tulpina înaltă și groasă, frunze lungi și ascuțite la vârf, cu inflorescența masculină în panicul terminal și cu cea femelă în spic cu acul îngroșat, cultivată ca plantă alimentară, industrială și furajeră Si: (reg) călambuc, ciolomadă, cocenaș, colibaș, cucoriță, cucuruz, gârnișor, mălai, păpușă, păpușoi, pitrașcă, tenchi, tengher (Zea mays). 7 sm (Prc; csc) Fruct matur al porumbului (6) cu pănușile care îl învelesc Si: știulete, (reg) cucuruz, drugă, păpușoi, știuleag, tuleu. 8 sm (Csc) Boabe de porumb (7) desprinse de pe știulete. 9 sm (Reg; îe) A-i lua (cuiva) ~ul de pe foc A zădărnici planurile cuiva. 10 sm (Reg; îae) A juca cuiva o festă. 11 sm Recoltă de porumb (6). 12-13 snm Porumbiște (1-2). 14 sm (Bot; reg) Porumbar¹ (Prunus spinosa). 15 sm (Bot; reg) Pana-cocoșului (Aspidistra elatior). 16 sm (Bot; reg; îc) ~ul-cucului (sau ~ul-șarpelui) Rodul-pământului (Arum maculatum). 17 sm (Bot; reg; îc) ~ul-cucului Mama pădurii (Lathraea squamaria). 18 sm (Bot; reg; îae) Porumbei (16) (Muscari botryoides).

porumbră sf vz porumbă¹

purumb, ~ă a vz porumb

BĂȘICOS l. adj. Care are multe bășici, acoperit cu bășici. II. BĂȘICOASĂ sf. 🌿 1 Copăcel înalt de 2-3 metri, cu flori galbene, se cultivă prin grădini ca plantă ornamentală; frunzele și semințele, foarte amare, posedă proprietăți purgative (Colutea arborescens) (🖼 407) ¶ 2 = GUȘA-PORUMBULUI2.

PORUMB, -Ă, (I 1, 2, II) porumbi, s. m., (III) porumbi, -e, adj., (I 3) porumburi, s. n. I. 1. S. m. Plantă din familia gramineelor, cu tulpina înaltă, puternică și groasă, cu frunzele lungi și ascuțite la vârf și cu inflorescența un spic sau un panicul, cultivată ca plantă alimentară, industrială și furajeră; păpușoi, cucuruz, mălai (Zea mays). 2. S. m. Știuletele de porumb (I 1), împreună cu boabele de pe el; boabele desprinse de pe știulete. ◊ Expr. A lua (cuiva) porumbul de pe foc = a dejuca planurile (cuiva), a-i face (cuiva) o festă. 3. S. n. Semănătură, lan de porumb (I 1); porumbiște. II. S. m. (Pop.) Porumbel (I 1). III. Adj. (Pop.) De culoare cenușie-albăstruie; (despre animale și păsări) care are părul, lâna, penele de culoare cenușie-albăstruie; porumbel (I 1). – Lat. palumbus.

PORUMB ³, -Ă, porumbi, -e, adj. De culoare cenușiu-albăstruie. Acel bărbat înalt, bine legat și cu mustața porumbă, nu vorbise pînă în acea clipă cu oamenii din partea, locului. SADOVEANU, N. P. 9. Avea și el o păreche de boi, dar colea: porumbi la păr, tineri, nalți de trup. CREANGĂ, P. 37. Să mă duc la Cîmpulung, Să-mi aleg un cal porumb. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 506.

PORUMB¹ ~ă (~i, ~e) pop. Care este de culoare cenușie-albăstruie. /<lat. porumbus

gușa porumbului f. 1. Bot. odolean; 2. nuanță de coloare între roș și pătlăginiu.

porumb a. cu părul suriu sau vinețiu (vorbind de vite): o păreche de boi porumbi la păr CR. [Lit. ca gușa porumbului].

3) porúmb, -ă adj. (d. porumb 1, pin abuz. la coloare). Cenușiŭ deschis, vorbind de coloarea păruluĭ boilor (rar de a cailor): ceĭ maĭ mulțĭ boĭ îs porumbĭ la păr. – Și porîmb: vre-un porîmb cu coarnele scurte (CL. 1912, 6, 607). În Mold. accentuat și pórumb. V. corb și graur.

porumbă (fruct, porumbiță) (pop.) s. f., g.-d. art. porumbei; pl. porumbe

porumbă (fruct, porumbiță) (pop.) s. f., g.-d. art. porumbei; pl. porumbe

porumbă (fruct, porumbiță) s. f., g.-d. art. porumbei; pl. porumbe

gușa-porumbelului (plantă) s. f. art., g.-d. art. gușii-porumbelului

gușa-porumbului (plantă) (reg.) s. f. art., g.-d. art. gușii-porumbului

porumb² (pop.) adj. m., pl. porumbi; f. porumbă, pl. porumbe

!gușa-porumbului/gușa-porumbelului (plantă) s. f. art., g.-d. art. gușii-porumbului/gușii-porumbelului

porumb¹ (pop.) adj. m., pl. porumbi; f. porumbă, pl. porumbe

gușa-porumbului / gușa-porumbelului (bot.) s. f., g.-d. art. gușei-porumbului / gușei-porumbelului

porumb adj. m., pl. porumbi; f. sg. porumbă, pl. porumbe

porumb

PORUMBĂ s. (BOT.) porumbea, scoroambă, (Transilv.) corobeață, (prin Olt.) târnoslivă. (Fructul porumbarului se numește ~.)

PORUMBĂ s. v. porumbiță.

porumbă s. v. PORUMBIȚĂ.

PORUMBĂ s. (BOT.) porumbea, scoroambă, (Transilv.) corobeață, (prin Olt.) tîrnoslivă. (Fructul porumbarului se numește ~.)

GUȘA-PORUMBELULUI s. v. odolean.

GUȘA-PORUMBULUI s. v. gușa-porumbelului, odolean.

gușa-porumbelului s. v. ODOLEAN.

gușa-porumbului s. v. GUȘA-PORUMBELULUI. ODOLEAN.

SILENE L., GUȘA PORUMBELULUI, SILENE, fam. Caryophyliaceae. Gen originar de pe tot globul, peste 30 specii, erbacee pînă. la semilemnoase, anuale, bienale: sau vivace, mici, tufoase. Frunze simple, întregi, opuse. Flori hermafrodite, rar unisexuate, radiare, roșii, albe, simple, sau învoalte (caliciul mai lung decît lat, cu, 5 sepale unite dînd naștere unui tub și pînă la 80 nervuri, 5 petale, uneori unghiulate, cu sau fără inel de peri la bază, 10 stamine, 3 stile, ovar cu 3-5 compartimente numai la bază, în rest o singură lojă), în inflorescențe cimoase, bogate în flori. Fruct, capsulă. Număr mare de semințe rotunde sau reniforme.