procovăț sn vz pocrovăț

PROCOVĂȚ s. n. v. procoviță.

procovăț n. 1. țol, pătură de cal; 2. pânza numită antimis. [Slav. POKROVĬȚĬ].

procovăț, V. pocrovăț.

plocovăț sn vz pocrovăț

pocraviță sf vz pocroviță

pocrobiță sf vz pocroviță

pocrovăț sn [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 197/21 / V: (îrg) poco~ (înv) ~veață sf, ~veț, procoveț, (reg) ploco~, proco~ / Pl: ~vețe / E: slv покровєць] 1 Bucată de pânză sau de stofă folosită pentru acoperirea unor obiecte de cult din religia creștină Si: acoperământ, (îrg) pocrov (1), pocroviță (1). 2 (Îrg) Pătură care se pune sub șaua calului Si: (reg) pocladă (3), pocroviță (5), pocruț (3). 3 (Mol) Giulgiu. 4 (Mol; îf pocrovăț) Capac al sicriului.

pocroveață sf vz pocrovăț

pocroveț^[1] sn vz pocrovăț corectat(ă)

pocroviță sf [At: LEX. MARS. 148 / V: (înv) ~obiță, prosco~, (reg) ~rav~, prăcoi~, pricoi~, prico~ (Pl și: ~iți), proco~ / Pl: ~țe / E: procov + -iță] 1 (Înv; îf procoviță) Pocrovăț (1). 2 (Reg; îaf) Basma. 3 (Îrg) Covor țărănesc Si: scoarță. 4 Pocrov (8). 5 (Îrg; spc) Pocrovăț (2). 6 (Reg; îf procoviță) Cusătură din bata iei.

prăcoiță sf vz pocroviță

pricoiță sf vz pocroviță

pricoviță sf vz pocroviță

procobiță^[1] sf vz pocroviță

procoiță^[1] sf vz pocroviță

procovăt^[1] sn vz pocrovăț

procoveț sn vz pocrovăț

procoviță sf vz pocroviță

proscoviță sf vz pocroviță

POCROVIȚĂ s. f. v. procoviță.

PROCOVIȚĂ, procovițe, s. f. (Regional) Procov. Hai mîndr-acasă, Că n-ai nici mălai pe masă, doar procoviță pe pat. HODOȘ P. P. 191. – Accentuat și: procoviță. – Variante: procovăț, procovățe (la TDRG), s. n., pocroviță, proșcoviță (ib.) s. f.

PROȘCOVIȚĂ s. f. v. procoviță.

PROCOVIȚĂ, procovițe, s. f. (Reg.) Procov. [Acc. și: procoviță] – Sb. pokrovac.

pocrovăț și procovăț n., pl. ețe (vechĭ și -veț, d. vsl. po-krovĭcĭ, d. po-krovŭ, învălitoare; rus. pokróvec. V. pocrov și procoviță). Vechĭ. Învălitoarea potiruluĭ, care e o pînză cu broderie scumpă (V. antimis, aer). Azĭ. Mold. Învălitoare de secriŭ. Pocladă, teltie. V. gĭulgĭ, răspetie și fludă.

prócoviță f., pl. e (din procovăț). Vest. Învălitoare, cergă (de oamenĭ saŭ de caĭ). – Și -víță.

procovăț (= pocrovăț) s. n. (pl. procovețe)

pocrovăț (desp. po-cro-) s. n., pl. pocrovețe

pocrovăț (po-cro-) s. n., pl. pocrovețe

pocrovăț s. n. (sil. -cro-), pl. pocrovețe

POCROVĂȚ s. v. acoperământ, aer, cioltar, epitaf, șabracă, valtrap.

PROCOVIȚĂ s. v. cergă, cuvertură, învelitoare, pătură, velință.

pocrovăț s. v. ACOPERĂMÎNT. AER. CIOLTAR. EPITAF. ȘABRACĂ. VALTRAP.

procoviță s. v. CERGĂ. CUVERTURĂ. ÎNVELITOARE. PĂTURĂ. VELINȚĂ.

pocrovăț, pocrovețe, s.n. (înv. și reg.) 1. bucată de pânză care acoperă în altar obiectele de cult creștin; antimis. 2. țol, pătură de cal, pocladă. 3. giulgiu; capacul sicriului.

pocroviță, pocrovițe, s.f. 1. (înv.; în forma „procoviță”) acoperământul obiectelor de cult; pocrovăț. 2. (reg.; în forma „procoviță”) basma. 3. (înv. și reg.) covor țărănesc, scoarță; pătură groasă; pocrov, pocruț. 4. (reg.) pătură care se pune sub șaua calului. 5. (reg.; în forma „procoviță”) cusătură din bata iei.

pocrovăț, pocrovățe s. n. 1. Bucată de pânză sau de stofă pentru acoperirea unor obiecte de cult din religia creștină; acoperământ, (înv. și reg.) pocrov (1); pocroviță. 2. (Reg.) Giulgiu. 3. (În forma procovăț) Obiect de cult compus din două bucăți de stofă fină brodate cu cruci din galon de fir, cu care se acoperă potirul și discul, precum și dintr-o bucată mai mare, numită „aer”, care acoperă ambele vase. ♦ (Reg.) Capacul sicriului. [Var.: procovăț, procoveț, pocroveț s. n., pocroveață s. f.] – Din sl. pokrovetĭ.

pocroviță, pocrovițe și pocroviți s. f. Pocrovăț (1). [Var.: procoviță s. f.] – Din pocrov + suf. -iță.