PÂRDALNIC, -Ă, pârdalnici, -ce, adj. (Pop.; adesea substantivat) Afurisit, blestemat. ♦ (Substantivat, m. art.; eufemistic) Diavol. ◊ Expr. Lasă-l pârdalnicului (sau la pârdalnicul) = lasă-l încolo! dă-i pace! – Et. nec.

pârdalnic, ~ă [At: CONACHI, P. 301 / V: (iuz) pur~, (reg) păr~ / Pl: ~ici, ~ice / E: nct] 1-2 smf, a (Pfm; șdp) (Om) blestemat. 3-4 smf, a (Pfm; șdp) (Om) nenorocit. 5-6 sfa (Pfm; în imprecații) Suferință grea (din dragoste). 7 sfa (Pfm; în imprecații) Nenorocire. 8 sma (Pfm; în imprecații) Diavol. 9 sma (Reg; în imprecații) Foc.

PÂRDALNIC, -Ă, pârdalnici, -ce, adj. (Pop. și fam.; adesea substantivat) Afurisit, blestemat. ♦ (Substantivat, m. art.; eufemistic) Diavol. ◊ Expr. Lasă-l pârdalnicului (sau la pârdalnicul) = lasă-l încolo! dă-i pace! – Et. nec.

PÂRDALNIC ~că (~ci, ~ce) și substantival pop. (mai ales despre copii) Care face năzbâtii; năzbâtios. /Orig. nec.

pârdalnic a. și m. 1. necuratul: bat’o pârdalnicul! lasă-mă la pârdalnicul CR.; 2. pustiu, afurisit: pârdalnicele bătrânețe mi-au secat toată vârtutea ISP. [Metateză din prădalnic: demonul conceput ca un răpitor de suflete].

părdalnic, ~ă a vz pârdalnic

purdalnic, ~ă a vz pârdalnic

PÎRDALNIC, -Ă, pîrdalnici, -e, adj. (Adesea glumeț, cu nuanță afectivă) Afurisit, blestemat. Inimă pîrdalnică. ◊ (Mai ales substantivat) Așa-i pîrdalnica asta de dragoste! GANE, N. I 93. Apoi lasă-ți, băiete, satul cu tot farmecul frumuseților lui și pasă de te du în loc strein și așa depărtat, dacă te lasă pîrdalnica de inimă! CREANGĂ, A. 119. Rămîi la mine și ajută-mă ca să mă dezbăr de pîrdalnicul meu de nărav. ODOBESCU, S. III 45. ♦ (Eufemistic, substantivat, articulat) Dracul, diavolul. Ce pîrdalnicu! Vrei să trăiești o sută de ani? NEGRUZZI, S. I 90. Cum să rămîi eu cu dînsul, bătu-l-ar pîrdalnicu de loază îmbăierată? GORJAN, H. IV 176. ◊ Expr. Lasă-l pîrdalnicului (sau la pîrdalnicul) = lasă-l încolo, în pace. Ia lasă-mă la pîrdalnicul, stăpîne, că-i spăria oamenii cu vorbele d-tale! CREANGĂ, P. 154. – Variantă: purdalnic, -ă (DELAVRANCEA, S. 227) adj.

PURDALNIC, -Ă adj. v. pîrdalnic.

PURDALNIC adj. v. pîrdalnic.

pîrdálnic, -ă adj. (met. din prădalnic, [ca desfrînat d. desfrîna]). Răpitor, epitet dĭavoluluĭ: s’a dus la pîrdalnicu. Interj. Nu știŭ unde pîrdalnicu s’a dus. Adj. Afurisit, blăstămat (maĭ mult în glumă): pîrdalnica de dragoste. S. f. Pîrdalnica, dragostea, amoru. – Și purdalnic (Munt. vest). corectat(ă)

purdálnic, V. pîrdalnic.

pârdalnic (pop.) adj. m., pl. pârdalnici; f. pârdalnică, pl. pârdalnice

pârdalnic (pop.) adj. m., pl. pârdalnici; f. pârdalnică, pl. pârdalnice

pârdalnic adj. m., pl. pârdalnici; f. sg. pârdalnică, pl. pârdalnice

pîrdalnic

pîrdalnic (pîrdalnică), adj. – 1. Blestemat, îndrăcit. – 2. (S. m.) Diavol. – Var. purdalnic. Sl. prodalĭnikŭ „vînzător”, dar probabil cu sensul existent deja în sl. de „trădător”, cf. sb. prodati „a vinde” și „a trăda”. Relația cu a pierde (Philippide, Principii, 147), cu pol. pierdel „pîrț” (Cihac, II, 246) sau cu pradă „jaf” (Tiktin; Candrea) nu e sigură.

pîrdalnic S-au încercat diverse etimologii, una mai forțată decât alta (de exemplu DU, urmat de Scriban, pornește de la prădalnic, demonul conceput ca un răpitor de suflete ; dar de ce n-a rămas prădalnic ?), pînă cînd P. Skok l-a explicat ca o formație din sl. prdeti „pedere” („Archiv für slavische Philologie”, XXXVII (1918), p. 92; „,Slavia”, IV (1926), p. 332; pentru unele amănunte, vezi și cartea mea Nom d'agent et adjectif en roumain, Paris, 1929, p. 40). De atunci problema n-a mai fost reluată (la explicația prin slavă s-a raliat și DLRM: bg. пърдало+sufixul -nic), pînă de curînd, cînd P. P. Panaitescu, în SCL, IX (1958), p. 160-163, a propus altă etimologie: pîrdalnic ar proveni din sl. пръдалика „moșie luată înapoi vasalului de către suzeran”. Există greutăți formale ; dar înțelesul nu se explică în nici un chip. Pierderea moșiei este, desigur, o nenorocire, dar nu pentru toți actorii dramei și în orice caz acesta nu este un motiv pentru ca de la înțelesul de „moșie reluată” să se treacă la acela de „blestemat” și mai ales la acela de „drac”. Explicația lui Skok se ține foarte bine în picioare. Nu este exclus ca în pîrdalnicele de bătrânețe să avem înțelesul primitiv. De la acesta la acela de „drac” distanța nu este atît de mare cât s-ar părea : din motive de interdicție de vocabular, dracului i se zice adesea cu nume neașteptate. Oamenii superstițioși, cînd se zice de cineva că e sărac, răspund : sărac e dracul.

pârdalnic, -ă pârdalnici, -e adj. afurisit, blestemat

PÂRDALNIC adj., s. v. afurisit, blestemat, câinos, hain, îndrăcit, rău, ticălos.

PÂRDALNICUL s. art. v. aghiuță, demon, diavol, drac, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor.

pîrdalnic adj., s. v. AFURISIT. BLESTEMAT. CÎINOS. HAIN. ÎNDRĂCIT. RĂU. TICĂLOS.

pîrdalnicul s. art. v. AGHIUȚĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR.