opțiuni
  • info

2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂCURĂRESC, -EASCĂ, păcurărești, adj. (Înv. și reg.) Care aparține păcurarului1, privitor la păcurar1; ciobănesc, păstoresc. – Păcurar1 + suf. -esc.

PĂCURĂRESC, -EASCĂ, păcurărești, adj. (Înv. și reg.) Care aparține păcurarului1, privitor la păcurar1; ciobănesc, păstoresc. – Păcurar1 + suf. -esc.

păcurăresc, ~ească a [At: ANON. CAR. / Pl: ~ești / E: păcurar1 + -esc] 1-4 (Îrg) Care aparține păcurarilor1 (1, 5-7) Si: păstoresc (1-5). 5 (Îs) Câine ~ Câine ciobănesc. 6 Zdravăn.

PĂCURĂRESC, -EASCĂ, păcurărești, adj. De păcurar1; ciobănesc, păstoresc. Colibă păcurărească. ▭ Dragostea păcurărească [titlu]. COȘBUC, P. II 165.

PĂCURĂRESC ~ească (~ești) înv. Care este caracteristic pentru păcurari; de păcurar. /păcurar + suf. ~ar

PĂCURĂRESC adj. (Ban.) Ciobănesc, păstoresc. Pĕkurĕresh. Pastoralis. AC, 359. Etimologie: păcurar + suf. -esc.

PĂCURĂRI, păcurăresc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Înv. și reg.) A ciobăni, a păstori. – Din păcurar1.

PĂCURĂRI, păcurăresc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Înv. și reg.) A ciobăni, a păstori. – Din păcurar1.

păcurări vit [At: LB / Pzi: ~resc / E: păcurar1] (Îrg) 1-2 A păstori (1-2).

A PĂCURĂRI ~esc 1. intranz. înv. 1) reg. A practica ocupația de păcurar; a fi păcurar. 2. tranz. reg. (vite) A supraveghea în timpul păscutului; a paște; a pășuna. /Din pacurar

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

păcurăresc (înv., reg.) adj. m., f. păcurărească; pl. m. și f. păcurărești

păcurăresc (înv., reg.) adj. m., f. păcurărească; pl. m. și f. păcurărești

păcurăresc adj. m., f. păcurărească; pl. m. și f. păcurărești

păcurări (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păcurăresc, 3 sg. păcurărește, imperf. 1 păcurăream; conj. prez. 1 sg. să păcurăresc, 3 să păcurărească

păcurări (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păcurăresc, imperf. 3 sg. păcurărea; conj. prez. 3 să păcurărească

păcurări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păcurăresc, imperf. 3 sg. păcurărea; conj. prez. 3 sg. și pl. păcurărească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PĂCURĂRESC adj. v. ciobănesc, pastoral, păstoresc.

păcurăresc adj. v. CIOBĂNESC. PASTORAL. PĂSTORESC.

PĂCURĂRI vb. v. ciobăni, paște, păstori, pășuna.

păcurări vb. v. CIOBĂNI. PAȘTE. PĂSTORI. PĂȘUNA.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

păcurări, păcurăresc, vb. intranz. – (reg.) A păstori. – Din păcurar (DEX, MDA).

păcurări, păcurăresc, vb. intranz. – A păstori. – Din păcurar.

Intrare: păcurăresc
păcurăresc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păcurăresc
  • păcurărescul
  • păcurărescu‑
  • păcurărească
  • păcurăreasca
plural
  • păcurărești
  • păcurăreștii
  • păcurărești
  • păcurăreștile
genitiv-dativ singular
  • păcurăresc
  • păcurărescului
  • păcurărești
  • păcurăreștii
plural
  • păcurărești
  • păcurăreștilor
  • păcurărești
  • păcurăreștilor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: păcurări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • păcurări
  • păcurărire
  • păcurărit
  • păcurăritu‑
  • păcurărind
  • păcurărindu‑
 singular plural
  • păcurărește
  • păcurăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • păcurăresc
 (să)
  • păcurăresc
  • păcurăream
  • păcurării
  • păcurărisem
a II-a (tu)
  • păcurărești
 (să)
  • păcurărești
  • păcurăreai
  • păcurăriși
  • păcurăriseși
a III-a (el, ea)
  • păcurărește
 (să)
  • păcurărească
  • păcurărea
  • păcurări
  • păcurărise
plural I (noi)
  • păcurărim
 (să)
  • păcurărim
  • păcurăream
  • păcurărirăm
  • păcurăriserăm
  • păcurărisem
a II-a (voi)
  • păcurăriți
 (să)
  • păcurăriți
  • păcurăreați
  • păcurărirăți
  • păcurăriserăți
  • păcurăriseți
a III-a (ei, ele)
  • păcurăresc
 (să)
  • păcurărească
  • păcurăreau
  • păcurăriră
  • păcurăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

păcurăresc, păcurăreascăadjectiv

etimologie:
  • Păcurar + sufix -esc. DEX '09 DEX '98

păcurări, păcurărescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.