păstrat², ~ă a [At: SBIERA, P. 67 / Pl: ~ați, ~e / E: păstra] 1 Care este bine îngrijit. 2 Ținut în stare bună. 3 Destinat cuiva. 4 (D. alimente) Conservat. 5 Deținut de cineva. 6 Reținut pentru un anumit scop. 7 Adăpostit. 8 Păzit. 9 (D. legi, angajamente) Respectat. 10 Menținut neschimbat. 11 Cruțat. 12 Tăinuit.

păstrat¹ sn [At: GANE, N. III, 15 / Pl: (rar) ~uri / E: păstra] 1-5 Păstrare (1-5). 6 Respectare. 7 Menținere. 8 Cruțare. 9 Tăinuire.

PĂSTRAT s. n. Faptul de a păstra. Sta el astfel în toate zilele și în toate nopțile cu gîndul pironit numai la păstratul și sporitul banilor. GANE, N. III 15.

PĂSTRA, păstrez, vb. I. Tranz. 1. A ține la loc sigur, păzind cu grijă, a pune bine; a ține în bună stare, a avea grijă de...; a ține în posesia sa. ♦ Spec. A conserva alimentele în bună stare, ferindu-le de alterare. ♦ A respecta, a nu călca, a nu viola (legi, norme de conduită, angajamente etc.). 2. A menține, a face să dureze. ◊ Loc. vb. A păstra tăcere(a) = a tăcea; a nu se destăinui. ◊ Expr. A(-și) păstra calmul (sau sângele rece) = a rămâne calm. A păstra amintirea (cuiva sau a ceva) sau a păstra (pe cineva sau ceva) în amintire (sau în inimă, în minte, în suflet) = a) a nu uita niciodată (pe cineva sau ceva); b) a oglindi, a reflecta (ceva din trecut). ♦ Refl. A rămâne, a se menține. 3. A nu divulga, a nu destăinui (secrete, taine etc.). 4. A pune ceva deoparte, a-și rezerva pentru altă ocazie sau pentru un anumit scop. – Din bg. pastrja.

păstra [At: R. POPESCU, ap. CM. I, 485 / Pzi: ~rez / Cj: 3 (înv) să păstre / E: bg пастря] 1 vt A ține la loc sigur păzind cu grijă, a pune bine. 2 vt A ține în bună stare, a avea grijă de... 3 vt A ține mai departe în posesia sa. 4-5 vtr (Spc) A (se) conserva în bună stare alimentele, ferindu-le de alterare. 6 vt (C. i. legi, norme de conduită) A respecta. 7 vt (C. i. angajamente) A nu călca. 8 vt (Îoc „a pierde”) A izbuti să rămână în posesia unui bun amenințat, a unei atribuții, a unei însușiri etc. 9 vt A face să dureze, a nu lăsa să dispară. 10 vt (Îlv) A ~ tăcere(a) A nu vorbi. 11 vt (Îal) A nu se destăinui. 12 vt (Îlv) A ~ amintirea (sau, înv) suvenirul (cuiva sau a ceva) sau a ~ (pe cineva sau ceva) în amintire (sau în inimă, în minte, în suflet etc.) A nu uita niciodată pe cineva sau ceva, a-și aminti fără încetare de cineva sau ceva. 13 vt (Îal) A oglindi, a reflecta ceva din trecut. 14 vt (Îe) A(-și) ~ cumpătul (sau calmul ori sângele rece) A rămâne calm, a nu se enerva. 15 vt (Îe) A ~ în viață A lăsa să trăiască. 16 vr A continua să existe sub același aspect, a rămâne neschimbat Si: a dăinui, a dura, a se menține. 17 vt (C. i. taine) A ține ascuns, a nu divulga. 18 vt (Ccd) A pune deoparte pentru cineva. 19 vt (Ccd) A lăsa pentru altă ocazie sau pentru un anumit scop. 20 vr (Înv; d. oameni) A se reține.

PĂSTRA, păstrez, vb. I. Tranz. 1. A ține la loc sigur, păzind cu grijă, a pune bine; a ține în bună stare, a avea grijă, a pune bine; a ține în bună stare, a avea grijă de...; a ține în posesiunea sa. ♦ Spec. A conserva alimentele în bună stare, ferindu-le de alterare. ♦ A respecta, a nu călca, a nu viola (legi, norme de conduită, angajamente etc.) 2. A menține, a face să dureze. ◊ Loc. vb. A păstra tăcere(a) = a tăcea; a nu se destăinui. ◊ Expr. A (-și) păstra calmul (sau sângele rece) = a rămâne calm. A păstra amintirea (cuiva sau a ceva) sau a păstra (pe cineva sau ceva) în amintire (sau în inimă, în minte, în suflet) = a) a nu uita niciodată (pe cineva sau ceva); b) a oglindi, a reflecta (ceva din trecut). ♦ Refl. A rămâne, a se menține. 3. A nu divulga, a nu destăinui (secrete, taine etc.). 4. A pune ceva deoparte, a-și rezerva pentru altă ocazie sau pentru un anumit scop. – Din bg. pastrja.

PĂSTRA, păstrez, vb. I. Tranz. 1. A ține ceva în bună stare; a îngriji de ceva. Ține această cămașă și o păstrează bine. ISPIRESCU, U. 75. I-a mai dat încă o furcă de aur, care torcea singură, și i-a zis cu bineșorul: păstreaz-o, că ți-a prinde bine la nevoie. CREANGĂ, P. 91. ♦ A respecta, a păzi, a nu călca, a nu viola. Poetul întrebuințează și el cuvintele limbii, păstrîndu-le înțelesurile lor comune. VIANU, S. 8. Trebuie să se supuie formalităților necesare, să îmbrace un anumit costum, să păstreze obiceiurile și prescripțiile. CAMIL PETRESCU, U. N. 89. 2. A menține, a face să dureze. A fost datoria cercetătorilor critici să scoată numele meu de subt o etichetă pe care unii mi-o mai păstrează. SADOVEANU, E. 8. Operile de artă au știut și ele să păstreze un aspect cu totul impunător. ODOBESCU, S. III 76. Fie iarnă, fie vară, Eu păstrez a mea verdeață. ALECSANDRI, P. III 23. ◊ Expr. A(-și) păstra calmul sau sîngele rece = a rămîne calm. Să ne păstrăm în primul rînd calmul. BARANGA, I. 180. A păstra amintirea cuiva = a nu-l uita. A păstra (ceva sau pe cineva) în amintire (sau în inimă, în minte, în suflet) = a nu uita niciodată (ceva sau pe cineva). Păstrează-ți în minte... vorbele aceste. MURNU, I. 26. A păstra tăcere = a tăcea. Mezinul păstra și el tăcerea. SADOVEANU, O. I 18. Iubind în taină am păstrat tăcere, Gîndind că astfel o să-ți placă ție. EMINESCU, O. I 201. ♦ Refl. A rămîne, a se menține. Numai Urga, în această bună voie, se păstra posomorît. SADOVEANU, D. P. 133. 3. (Cu privire la o taină, un secret) A nu divulga, a respecta. Să jurăm... Taina s-o păstrăm. ALECSANDRI, P. P. 188. 4. (Construit mai ales cu dativul persoanei) A rezerva, a pune deoparte (ceva); a lăsa (ceva) pentru altă ocazie, pentru un anumit scop etc. Păstrează-ți lacrimile ce ți-au mai rămas pentru tinerețile ce înfloresc acum. SADOVEANU, N. P. 51. Dar eu numai pentru tine Inimioara mi-o păstrez. ALECSANDRI, T. 316. Orice e mai sfînt în mine... Pentru tine-l voi păstra. id. P. I 173.

A PĂSTRA ~ez tranz. 1) A feri de stricăciune; a ține neschimbat. ~ hainele. ~ fructele. 2) A face să se păstreze. ◊ A-și ~ calmul (sau sângele rece) a continua să fie calm; a rămâne liniștit. ~ amintirea (cuiva sau a ceva) a nu da uitării (pe cineva sau ceva); a ține minte (pe cineva sau ceva). 3) (secrete, taine etc.) A ține în ascuns; a nu face cunoscut cuiva. 4) (locuri, bilete etc.) A lăsa în rezervă (cu destinație specială); a rezerva; a reține. /<bulg. pastrja

A SE PĂSTRA mă ~ez intranz. A rămâne neschimbat (în timp); a se conserva; a se menține. Obiceiurile s-au ~at. /<bulg. pastrja

păstrà v. 1. a ținea în bună stare: a păstra sănătatea; 2. a pune deoparte: a păstra bani; 3. a feri de stricăciune: carnea se păstrează în vase bine astupate. [Bulg. PASTRĬA].

păstréz v. tr. (ngr. pastrevo [mgr, spastrévo], curăț, de unde și bg. pastrĭy, păstrez). Conserv, țin în bună stare: somnu păstrează sănătatea. Rezerv, economisesc: a păstra banĭ albĭ pentru zile negre. V. refl. Mă conserv: poamele se păstrează uscate, bătrînu se păstrase bine. Mă rezerv: eŭ nu mănînc acuma, ci mă păstrez pentru ospăț.

păstrat s. n.

păstrat s. n.

păstrat s. n.

păstra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. păstrez, 3 păstrează; conj. prez. 1 sg. să păstrez, 3 să păstreze

păstra (a ~) vb., ind. prez. 3 păstrează

păstra vb., ind. prez. 1 sg. păstrez, 3 sg. și pl. păstrează

PĂSTRA vb. 1. (înv.) a scuti. (A ~ un bun ce i-a fost încredințat.) 2. a (se) conserva, a (se) menține, a (se) ține. (A ~ ceva în bună stare.) 3. v. conserva. 4. a ține. (Unde ~ peria de haine?) 5. v. dura. 6. v. reține. 7. v. menaja. 8. v. menține. 9. v. dăinui. 10. v. perpetua. 11. a purta, a reține. (~ în suflet icoana copilăriei.) 12. v. opri. 13. v. opri. 14. v. ține.

PĂSTRA vb. 1. (înv.) a scuti. (A ~ un bun ce i-a fost încredințat.) 2. a (se) conserva, a (se) menține, a (se) ține. (A ~ ceva în bună stare.) 3. a conserva. (A ~ strugurii pentru iarnă.) 4. a ține. (Unde ~ peria de haine?) 5. a dura, a rezista, a ține. (O încălțăminte care se ~ mult.) 6. a reține. (Solul ~ umiditatea.) 7. a se conserva, a se cruța, a se menaja, (înv.) a se menajarisi. (Te rog să te ~!) 8. a menține, (înv.) a păzi. (A ~ legătura cu un vechi prieten.) 9. a dăinui, a dura, a exista, a fi, a se menține, a se perpetua, a persista, a rămîne, a trăi, a ține, a subzista, (înv.) a locui, a petrece, a sta, a via. (Cit se va ~ lumea și pămîntul; vechi obiceiuri care se ~ și azi.) 10. a dăinui, a dura, a se menține, a se perpetua, a persista, a stărui. (Amintirea lui se ~ pînă astăzi.) 11. a purta, a reține. (~ în suflet icoana copilăriei.) 12. a opri, a reține, a rezerva. (Ți-am ~ niște măsline.) 13. a opri, a reține. (~ restul!) 14. a opri, a rezerva, a ține. (I-a ~ loc la rînd.)

A (se) păstra ≠ a (se) schimba

păstra (păstrez, păstrat), vb. – 1. A ține, a se îngriji de... – 2. A conserva, a reține. – 3. A rezerva, a depozita. – Mr. spăstrescu, spăstrire, megl. păstrés, păstriri. Ngr. παστρεύω „a curăța”, din πάστρα „curățenie” (Meyer 3231; Tiktin), cf. alb. pastroń „a curăța” (Philippide, II, 726). Semantismul nu este clar; poate trebuie să fie admisă o confuzie a lui παστρεύω „a curăța” cu παστώνω „a săra, a conserva”. Der. din lat. *parsitare (REW 6255) nu pare posibilă, cf. Rosetti, I, 161. Der. păstru, s. n. (conservare; economisire); păstrător, adj. (care păstrează). Bg. pastrja „a păstra”, pastrenije „conservare” par să provină din rom. (Candrea, Elemente, 408; Capidan, Raporturile, 233).

păstrat, păstrată, adj. (reg.) care este bine îngrijit, care este ținut în stare bună.

THERE ARE NO SECRETS EXCEPT THE SECRETS THAT KEEP THEMSELVES (engl.) nu există secrete cu excepția celor care se păstrează singure – G.B. Shaw, „Back to Methuselah”, 908.

Servetur ad imum qualis ab incepto processerit (lat. „Să fie păstrat pînă la sfîrșit ca la început”) – Horațiu, Arta poetică (v. 126-127). Se referă la teatru, unde personajul trebuie să rămînă pînă la urmă consecvent cu trăsăturile precizate la începutul acțiunii. LIT.

a păstra linia de mijloc expr. a fi cumpătat, a fi moderat

A PĂSTRA UN SECRET a închide pianul, a merge pe biteș / pe blat / pe burtă / pe gușă / pe șeșt, a nu zice nici pâs.

a-și păstra sângele rece expr. a rămâne calm