9 definiții pentru păștiune
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
păștiune sf [At: HERODOT (1645), 224 / V: păsci~, pășci~ / Pl: ~ni / E: ctm paște3 + pășune] (Îrg) Pășune (1).
PĂȘTIUNE, păștiuni, s. f. (Regional) Pășune. Se minună mult Alesandru de astă vedenie: cum de boii acei mari, în așa multă și bună păștiune, și numai nu cad de pe picioare de slabi. RETEGANUL, P. V 53. Cînd simte de vreme bună Trage oile-n păștiune. MAT. FOLK. 116.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PĂȘTIUNE, păștiuni, s. f. (Reg.) Pășune. – Din paște2 + pășune.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
păștĭúne, V. pășune.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
păsciune sf vz păștiune
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pășciune sf vz păștiune
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pășúne f. (maĭ vachĭ păștĭúne, cum maĭ zic azĭ Țiganiĭ din est, d. lat. pástio, -ónis, acțiunea de a paște, pășune; it. pasciona, fr. paisson). Loc unde pasc vitele. V. imaș.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PĂȘTIUNE s. v. imaș, izlaz, pășune.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
păștiune s. v. IMAȘ. IZLAZ. PĂȘUNE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
păștiune, păștiunisubstantiv feminin
-
- Se minună mult Alesandru de astă vedenie: cum de boii acei mari, în așa multă și bună păștiune, și numai nu cad de pe picioare de slabi. RETEGANUL, P. V 53. DLRLC
- Cînd simte de vreme bună Trage oile-n păștiune. MAT. FOLK. 116. DLRLC
-
etimologie:
- paște + pășune DLRM