opțiuni
  • info

2 intrări

19 definiții

din care

Explicative DEX

RĂZBICI2, răzbicesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri, a perfora. ♦ A scoate ceva bătând. – Din răzbici1.

RĂZBICI2, răzbicesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri, a perfora. ♦ A scoate ceva bătând. – Din răzbici1.

RĂZBICI1, răzbice, s. n. (Reg.) Bețișor sau cui cu care se scoate un lemn sau un cui înțepenit într-o gaură. – Răzbi + suf. -ici.

RĂZBICI1, răzbice, s. n. (Reg.) Bețișor sau cui cu care se scoate un lemn sau un cui înțepenit într-o gaură. – Răzbi + suf. -ici.

răzbici1 sn [At: POLIZU / V: răzbic (sgp), rez~ / Pl: ~ice, ~uri / E: răzbi + -ici] (Reg) 1 Țăruș cu care se fac găuri în pământ când se seamănă porumbul sau fasolea. 2 Bețișor sau cui cu care se scoate un lemn sau un cui înțepenit într-o gaură. 3 Bețișor cu care se împinge dopul la pușca de soc. 4 Retevei (1). 5 Bucată de lemn cu care se răsucește funia sau lanțul trecut peste o sarcină (de fân, de lemn etc.) Si: ceatlău (3). 6 Unealtă de dogărie care servește la așezarea cercurilor pe butoaie Si: ciochie (1).

răzbici2 vt [At: PAȘCA, GL. / Pzi: ~icesc / E: răzbici1] 1 (Olt) A perfora. 2 A scoate ceva bătând cu răzbiciul (2). 3 A strânge cu ceatlăul Si: a cetlui (1).

RĂZBICI1, răzbice, s. n. (Regional) Bețișor sau cui cu care se scoate un lemn sau un cui înțepenit într-o gaură.

RĂZBICI2, răzbicesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A găuri, a perfora. Am răzbicit lemnul cu sfredelul. La CADE. ♦ Absol. A scoate (ceva) bătînd. Cînd vrei să scoți un cui de lemn înțepenit într-o gaură, atunci faci un alt cui mai subțire puțin... și cu el răzbicești, dai în el, ca să scoți pe cel înțepenit. I. CR. VI 153.

răzbícĭ n., pl. e (d. răzbesc). Olt. Priboĭ, cuĭ de oțel cu care se găuresc cercurile, se împing afară cuĭele bătute ș. a. Varga pușcociĭ.

răzbic sn vz răzbici1

rezbici sn vz răzbici1

Ortografice DOOM

răzbici1 (a ~) ( a găuri) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzbicesc, 3 sg. răzbicește, imperf. 1 răzbiceam; conj. prez. 1 sg. să răzbicesc, 3 să răzbicească

răzbici2 (reg.) s. n., pl. răzbice

răzbici1 (reg.) s. n., pl. răzbice

răzbici2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzbicesc, imperf. 3 sg. răzbicea; conj. prez. 3 să răzbicească

răzbici s. n., pl. răzbice

răzbici vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzbicesc, imperf. 3 sg. răzbicea; conj. prez. 3 sg. și pl. răzbicească

Sinonime

RĂZBICI s. v. retevei, scurtătură.

RĂZBICI vb. v. găuri, perfora, scobi, sfredeli, străpunge.

răzbici s. v. RETEVEI. SCURTĂTURĂ.

răzbici vb. v. GĂURI. PERFORA. SCOBI. SFREDELI. STRĂPUNGE.

Intrare: răzbici (s.n.)
răzbici1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răzbici
  • răzbiciul
  • răzbiciu‑
plural
  • răzbice
  • răzbicele
genitiv-dativ singular
  • răzbici
  • răzbiciului
plural
  • răzbice
  • răzbicelor
vocativ singular —
plural —
răzbic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rezbici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: răzbici (vb.)
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răzbici
  • răzbicire
  • răzbicit
  • răzbicitu‑
  • răzbicind
  • răzbicindu‑
 singular plural
  • răzbicește
  • răzbiciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răzbicesc
 (să)
  • răzbicesc
  • răzbiceam
  • răzbicii
  • răzbicisem
a II-a (tu)
  • răzbicești
 (să)
  • răzbicești
  • răzbiceai
  • răzbiciși
  • răzbiciseși
a III-a (el, ea)
  • răzbicește
 (să)
  • răzbicească
  • răzbicea
  • răzbici
  • răzbicise
plural I (noi)
  • răzbicim
 (să)
  • răzbicim
  • răzbiceam
  • răzbicirăm
  • răzbiciserăm
  • răzbicisem
a II-a (voi)
  • răzbiciți
 (să)
  • răzbiciți
  • răzbiceați
  • răzbicirăți
  • răzbiciserăți
  • răzbiciseți
a III-a (ei, ele)
  • răzbicesc
 (să)
  • răzbicească
  • răzbiceau
  • răzbiciră
  • răzbiciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răzbici, răzbicesubstantiv neutru

etimologie:
  • Răzbi + -ici. DEX '09 DEX '98

răzbici, răzbicescverb

  • 1. regional Găuri, perfora, scobi, sfredeli, străpunge. DEX '09 DLRLC
    sinonime: găuri perfora scobi sfredeli străpunge
    • format_quote Am răzbicit lemnul cu sfredelul. La CADE. DLRLC
    • 1.1. A scoate ceva bătând. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Cînd vrei să scoți un cui de lemn înțepenit într-o gaură, atunci faci un alt cui mai subțire puțin... și cu el răzbicești, dai în el, ca să scoți pe cel înțepenit. I. CR. VI 153. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „răzbici”

Visit YouGlish.com