sabină sf [At: ANTONESCU, O. / Pl: ~ne / E: lat sabina, fr sabine] (Bot; liv) Cetină(7)-de-negi (Juniperus sabina).

SABINĂ s.f. (Bot.) Varietate de ienupăr din Europa meridională, ale cărui frunze au proprietăți medicinale. [< fr. sabine, it., lat. sabina].

SABINĂ s. f. varietate de ienupăr din Europa meridională, ale cărui frunze au proprietăți medicinale. (< fr. sabine, lat. sabina)

SABIN, -Ă, sabini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația italică stabilită în centrul Italiei antice sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține sabinilor (1), privitor la sabini. – Din lat. Sabini, fr. Sabins.

sabin², ~ă [At: LB / Pl: ~i, ~e / E: lat sabinus, fr sabin] 1 smf Persoană care făcea parte dintr-o populație italică supusă de romani la începutul sec. III î. Hr. 2 a Care aparține sabinilor² (1). 3 a Privitor la sabini² (1). 4 a Caracteristic sabinilor² (1).

SABIN, -Ă, sabini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația latină ce locuia în centrul Italiei antice sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține, care este caracteristic sabinilor (1) privitor la sabini. – Din lat. Sabini, fr. Sabins.

sabină s. f., pl. sabine

sabin adj. m., s. m., pl. sabini; adj. f., s. f. sabină, pl. sabine

sabin adj. m., s. m., pl. sabini; adj. f., s. f. sabină, pl. sabine

sabin s. m., adj. m., pl. sabini; f. sg. sabină, g.-d. art. sabinei, pl. sabine

SABIN [séibin], Albert Bruce (1906-1993), virusolog american de origine rusă. A descoperit o serie de virusuri și metodele de vaccinare împotriva lor. Împreună cu J.E. Salk, a preparat vaccinul antipoliomielitic cu administrare orală și l-a aplicat în practică.

SABINĂ s. v. cetină-de-negi.

sabină s. v. CETINĂ-DE-NEGI.