scorușă² sf [At: VICIU, GL. / Pl: ~șe / E: nct] (Reg) Scovardă (1).

scorușă¹ sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (reg) ~rișă / Pl: ~șe / E: bg оскоруша] 1 Fruct al scorușului¹ (1), comestibil, de mărimea unei boabe de cireașă, de culoare roșiatică, brună sau galbenă Si: (îvr) scorumă. 2 (Reg; mai ales d. femei nemăritate; îe) A înghiți ~șe A rămâne însărcinată. 3 (Reg; îae) A muri. 4 (Reg) Pasăre sălbatică, probabil din familia sturzilor, care se hrănește cu fructele scorușului¹ (1), nedefinită mai îndeaproape.

SCORUȘĂ, scorușe, s. f. Fructul scorușului (sau al scorușului-de-munte). Veverițele șugubețe cu coada vîlvoi... sar zglobiu pe crăcile copacilor, ronțăind alune, ghindă și scorușe. ODOBESCU, S. III 185.

SCORUȘĂ ~e f. Fruct al scorușului. /<bulg. skoruša

scorușă f. soarbă. [Serb. OSKORUȘA].

scorúșă f., pl. e (bg. skoruša, oskruša, vsl. sîrb. oskoruša, rut. skoruš, ces. skoruše). Rodu scorușuluĭ, de forma unuĭ merișor: scorușele-s gustoase și bune de făcut vin.

scorișă sf vz scorușă¹

scorușă s. f., art. scorușa, g.-d. art. scorușei; pl. scorușe

scorușă s. f., g.-d. art. scorușei; pl. scorușe

scorușă s. f., g.-d. art. scorușei; pl. scorușe

scorușă, pl. scorușe

scorușă (-e), s. f. – Fruct comestibil roșu, brun sau galben, ca o cireașă. Sl. (sb., cr., slov.) oskoruša (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 333), cf. bg. skoruša, văskruša, rut. skoruš. – Der. scoruș, s. m. (sorb, Sorbus domestica), a cărui legătură cu lat. scoruscius < scoruscus (Philippide, ZRPh., XXXI, 308; Pascu, I, 90) este improbabilă.

SCORÚȘĂ (< bg.) s. f. Fructul comestibil al scorușului, de culoare galbenă sau brună. Este folosit în industria alimentară la prepararea marmeladelor, dulcețurilor, compoturilor și la băuturile alcoolice.

scorușă, scorușe, s.f. (reg.) aluat (dospit sau nedospit) umplut cu brânză, urdă, mere etc., prăjit în grăsime; pup, clătită, plăcintă, uscățea.