4 intrări

27 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCROAFĂ, scroafe, s. f. 1. Femela porcului (sau a mistrețului). ◊ Expr. S-a suit scroafa în copac, se spune despre un parvenit înfumurat. ◊ Compus: scroafă-de-baltă = pasăre din ordinul picioroangelor, cu pene roșcate, pe alocuri negre (Ardetta minuta). ♦ Epitet injurios la adresa unei femei (nesimțite, fără caracter etc.). 2. Lovitură la jocul de biliard executată rău, dar care, din întâmplare, nimerește bine. – Lat. scrofa.

SCROAFĂ, scroafe, s. f. 1. Femela porcului (sau a mistrețului). ◊ Expr. S-a suit scroafa în copac, se spune despre un parvenit înfumurat. ◊ Compus: scroafă-de-baltă = pasăre din ordinul picioroangelor, cu pene roșcate, pe alocuri negre (Ardetta minuta). ♦ Epitet injurios la adresa unei femei (nesimțite, fără caracter etc.). 2. Lovitură la jocul de biliard executată rău, dar care, din întâmplare, nimerește bine. – Lat. scrofa.

scroa sf [At: MOXA, 354/29 / Pl: ~fe / E: ml scrofa] 1 Femela porcului (1) Si: purcea, (pop) poarcă1 (1), (reg) măscuroaică, măscuroaie. 2 (D. un parvenit; îe) A se sui (sau a se urca) ~ în copac (sau, reg, în salcie) A fi îngâmfat. 3 (Rar; îe) A fi născut în zodia ~fei A fi foarte norocos. 4 (Șîs ~ sălbatică, ~ mistreață, ~ de mistreț, ~ de gligan, ~ de pădure) Femela porcului mistreț. 5 (Fam; dep) Femeie fără caracter etc. Si: (fam) scrofiță (3). 6 (Orn; reg; îc) ~ de baltă Pasărea Ixobrychus minutus. 7 (Orn; reg; îac) Bâtlănaș (Ardetta minuta). 8 (Pop; îc) ~fa-cu-purcei Constelație din emisfera boreală. 9 (Muz; Trs) Contrabas (1). 10 (Muz, Trs) Tambură1. 11 (Reg; îcs) De-a ~fa (cu purcei) Joc de copii numit de-a poarca. 12 (Reg) Minge folosită în jocul de-a scroafa (11). 13 (Reg) Joc (de copii) nedefinit mai îndeaproape. 14 Lovitură executată rău la jocul de biliard, dar care, din întâmplare, nimerește bine Si: (înv) scrofărie (2).

SCROAFĂ, scroafe, s. f. 1. Femela porcului; purcea (cu purcei). Lupul sărise peste tohoarca lui și năzuise la scroafele din fundul șurii. SADOVEANU, B. 103. Puterea mea, zise... stă într-o scroafă care se tăvălește cît e ziulica într-o lăcoviște de lapte dulce. ISPIRESCU, L. 262. Călușerii de pe Tîrnavă Cu ochii de scroafă neagră. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 416. ◊ Expr. S-a urcat scroafa în copac, se spune despre un parvenit înfumurat. Eu nu mai lucrez. Mi-ajunge de cînd tot pui potloage. Cu cît îmi trimite băiatul, pot să trăiesc.S-a urcat scroafa-n copac, fu încheierea țaței Niculina, gîndindu-se la norocul omului. PAS, Z. I 202. ◊ Compus: scroafă-mistreață = femela porcului mistreț. ♦ Fig. Proiectil de artilerie, bombă. Iaca, mă!... din parapete Vine-o scroafă ca să fete Opt godaci ș-un godăcel, Toți cu rîtul de oțel. ALECSANDRI, P. III 458. 2. Compuse: scroafă-de-baltă = pasăre din ordinul picioroangelor, cu penele de culoare roșcată și pe alocuri negre (Ardetta minuta); scrofiță; scroafa-cu-purcei = constelație din emisfera boreală. Steaua Aldebaran este numită luceafărul porcesc sau porcar, care are alături vierii, porcii sau scroafa-cu-purcei. PAMFILE, CER. 170. 3. Lovitură la jocul de biliard, jucată rău, dar izbutită din întîmplare.

SCROAFĂ ~e f. 1) Femelă a porcului sau a mistrețului. ◊ ~-de-baltă pasăre acvatică, de talie medie, cu picioare lungi, cu pene roșietice și pe alocuri negre; scrofiță. ~a-cu-Purcei constelație în emisfera septentrională. 2) fig. depr. Femeie lipsită de bună-cuviință. /<lat. scrofa

scroafă f. femeiușca porcului. [Lat. SCROFA].

scroáfă (oa dift.) f., pl. e (lat. it. scrofa). Femela porculuĭ. Fig. Iron. Femeie murdară saŭ nerușinată. Fig. S’a suit scroafa’n copac, s’a boĭerit ghiorlanu și face lux. V. călină.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scroa s. f., g.-d. art. scroafei; pl. scroafe

scroa s. f., g.-d. art. scroafei; pl. scroafe

scroa s. f., g.-d. art. scroafei; pl. scroafe

!Scroafa-cu-Purcei (constelație) s. propriu f. art., g.-d. art. Scroafei-cu-Purcei

scroafă-de-baltă (pasăre) (reg.) s. f., g.-d. art. scroafei-de-baltă; pl. scroafe-de-baltă

Scroafa-cu-Purcei (constelație) s. propriu f., g.-d. Scroafei-cu-Purcei

!scroafă-de-baltă (pasăre) (reg.) s. f., g.-d. art. scroafei-de-baltă; pl. scroafe-de-baltă

Scroafa-cu-Purcei (astron.) s. pr. f.

scroafă-de-baltă (pasăre) s. f.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCROA s. (ZOOL.) purcea, (pop.) poarcă, (reg.) măscuroaică, măscuroaie.

SCROA s. (ZOOL.) purcea, (pop.) poarcă, (reg.) măscuroaică, măscuroaie.

SCROAFĂ-DE-BALTĂ s. v. bâtlănaș.

scroafă-de-baltă s. v. BÎTLĂNAȘ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

scroafă (-fe), s. f. 1. Femela porcului, poarcă, purcea. – 2. (Arg.) Casă de bani. Lat. scrōfa (Pușcariu 1565; REW 7748), cf. it. scrofa, ngr. σϰρόφα. – Der. scrofiță, s. f. (silvie, Sylvia curruca), în Banat.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

scroafă, scroafe, s.f. – (reg.; muz.) Contrabas. (Trans.). – Lat. scrofa „scroafă” (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, cf. DER; DEX, MDA).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SCROÁFĂ, P. mold., 1706 (Sd XI 259; BCI VII 11), < subst.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

scroafă, scroafe s. f. (peior.) femeie nesimțită / lipsită de caracter

Intrare: Scroafă
Scroafă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Scroafă
Intrare: scroafă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scroa
  • scroafa
plural
  • scroafe
  • scroafele
genitiv-dativ singular
  • scroafe
  • scroafei
plural
  • scroafe
  • scroafelor
vocativ singular
  • scroa
  • scroafo
plural
  • scroafelor
Intrare: Scroafa-cu-Purcei
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Scroafa-cu-Purcei
plural
genitiv-dativ singular
  • Scroafei-cu-Purcei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: scroafă-de-baltă
scroafă-de-baltă substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scroafă-de-baltă
  • scroafa-de-baltă
plural
  • scroafe-de-baltă
  • scroafele-de-baltă
genitiv-dativ singular
  • scroafe-de-baltă
  • scroafei-de-baltă
plural
  • scroafe-de-baltă
  • scroafelor-de-baltă
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scroa, scroafesubstantiv feminin

  • 1. Femela porcului (sau a mistrețului). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: purcea diminutive: scrofiță
    • format_quote Lupul sărise peste tohoarca lui și năzuise la scroafele din fundul șurii. SADOVEANU, B. 103. DLRLC
    • format_quote Puterea mea, zise... stă într-o scroafă care se tăvălește cît e ziulica într-o lăcoviște de lapte dulce. ISPIRESCU, L. 262. DLRLC
    • format_quote Călușerii de pe Tîrnavă Cu ochii de scroafă neagră. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 416. DLRLC
    • 1.1. figurat Proiectil de artilerie. DLRLC
      sinonime: bombă
      • format_quote Iaca, mă!... din parapete Vine-o scroafă ca să fete Opt godaci ș-un godăcel, Toți cu rîtul de oțel. ALECSANDRI, P. III 458. DLRLC
    • 1.2. Epitet injurios la adresa unei femei (nesimțite, fără caracter etc.). DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble S-a suit scroafa în copac, se spune despre un parvenit înfumurat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Eu nu mai lucrez. Mi-ajunge de cînd tot pui potloage. Cu cît îmi trimite băiatul, pot să trăiesc. – S-a urcat scroafa-n copac, fu încheierea țaței Niculina, gîndindu-se la norocul omului. PAS, Z. I 202. DLRLC
    • chat_bubble compus Scroafă-mistreață = femela porcului mistreț. DLRLC
  • 2. Lovitură la jocul de biliard executată rău, dar care, din întâmplare, nimerește bine. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

Scroafa-cu-Purceisubstantiv propriu feminin articulat, substantiv feminin

  • 1. Constelație din emisfera boreală. DLRLC
    • format_quote Steaua Aldebaran este numită luceafărul porcesc sau porcar, care are alături vierii, porcii sau scroafa-cu-purcei. PAMFILE, CER. 170. DLRLC

scroafă-de-baltă, scroafe-de-baltăsubstantiv feminin

  • 1. Pasăre din ordinul picioroangelor, cu pene roșcate, pe alocuri negre (Ardetta minuta). DEX '09 DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.