opțiuni
  • info

14 definiții pentru scânteios

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCÂNTEIOS, -OASĂ, scânteioși, -oase, adj. (Înv.; despre ochi, privire) Scânteietor, strălucitor. [Pr.: -te-ios] – Scânteie + suf. -os.

SCÂNTEIOS, -OASĂ, scânteioși, -oase, adj. (Înv.; despre ochi, privire) Scânteietor, strălucitor. [Pr.: -te-ios] – Scânteie + suf. -os.

scânteios, ~oasă a [At: BUDAI-DELEANU, T. V. 56 / V: (îvr) ~eos / Pl: ~oși, ~oase / E: scânteie + -os] 1 (Înv) Scânteietor (2). 2 (Ent; reg; îs) Gândăcel ~ Licurici (Lampyris noctiluca). 3 (D. ochii, privirea etc. oamenilor) Scânteietor (3).

scânteios a. foarte luminos: luciri scânteioase NEGR. cu ochiul scânteios AL.

scânteos, ~oasă a vz scânteios

SCÎNTEIOS, – OASĂ, scînteioși, -oase, adj. (Învechit) Strălucitor; scînteietor. Fumuri albe se ridică în văzduhul scînteios. ALECSANDRI, P. III 17. ♦ (Despre ochi) Scînteietor, lucitor, Niște sprîncene lungi și negre pe sub cari luceau în fundul capului doi ochi mici, scînteioși. GANE, N. I 58. Privind fețele cele turburate cu ochi scînteioși, puteai gîci că nu le prea mergea bine. CONTEMPORANUL, III 571. Și văd sub cerul luciu, în zarea-nflăcărată, Zburînd o herghelie de armăsari zmeioși Cu coamele în vînturi, cu ochii scînteioși. ALECSANDRI, P. III 283.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scânteios (înv.) adj. m., pl. scânteioși; f. scânteioasă, pl. scânteioase

scânteios (înv.) adj. m., pl. scânteioși; f. scânteioasă, pl. scânteioase

scânteios adj. m., pl. scânteioși; f. sg. scânteioasă, pl. scânteioase

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCÂNTEIOS adj. v. licăritor, lucitor, scânteietor, sclipitor.

GÂNDAC-SCÂNTEIOS s. v. licurici.

GÂNDĂCEL-SCÂNTEIOS s. v. licurici.

gîndac-scînteios s. v. LICURICI.

gîndăcel-scînteios s. v. LICURICI.

scînteios adj. v. LICĂRITOR. LUCITOR. SCÎNTEIETOR. SCLIPITOR.

Intrare: scânteios
scânteios adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scânteios
  • scânteiosul
  • scânteiosu‑
  • scânteioasă
  • scânteioasa
plural
  • scânteioși
  • scânteioșii
  • scânteioase
  • scânteioasele
genitiv-dativ singular
  • scânteios
  • scânteiosului
  • scânteioase
  • scânteioasei
plural
  • scânteioși
  • scânteioșilor
  • scânteioase
  • scânteioaselor
vocativ singular — —
plural — —
scânteos
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scânteios, scânteioasăadjectiv

  • 1. învechit Despre ochi, privire: licăritor, lucitor, sclipitor, scânteietor, strălucitor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: licăritor lucitor sclipitor scânteietor strălucitor
    • format_quote Niște sprîncene lungi și negre pe sub cari luceau în fundul capului doi ochi mici, scînteioși. GANE, N. I 58. DLRLC
    • format_quote Privind fețele cele turburate cu ochi scînteioși, puteai gîci că nu le prea mergea bine. CONTEMPORANUL, III 571. DLRLC
    • format_quote Și văd sub cerul luciu, în zarea-nflăcărată, Zburînd o herghelie de armăsari zmeioși Cu coamele în vînturi, cu ochii scînteioși. ALECSANDRI, P. III 283. DLRLC
    • format_quote figurat Fumuri albe se ridică în văzduhul scînteios. ALECSANDRI, P. III 17. DLRLC
etimologie:
  • Scânteie + sufix -os. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.