10 definiții pentru singir
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
singir sn [At: DIONISIE, ap. ȘIO II2, 130 / V: sân~, zi~ / Pl: ~uri / E: tc zincir (dal sincir)] 1 (Înv) Lanț cu un cerc de fier la unul dintre capete, în care se prindea gâtul robilor legați cu singir (1).
SINGIR, singiruri, s. n. Lanț cu care se încătușau robii pentru a fi transportați în convoi; p. ext. convoi de robi legați cu lanțuri. Aseară pe chindioară... mi-a trecut Trei singiruri de robi. PĂSCULESCU, L. P. 265.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
singír n., pl. urĭ și e (turc. [d. pers.] zincir, lanț; mrom. sîrb. singir. V. gingirliŭ). Vechĭ. Lanț de legat deținuțiĭ și robiĭ. Șir de oamenĭ legațĭ cu un lanț.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sângir sn vz singir
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zingir sn vz singir
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
singir (înv.) s. n., pl. singiruri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
singir (înv.) s. n., pl. singiruri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
singir s. n., pl. singiruri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
singir (-ruri), s. n. – Lanț, legătură a acuzaților expuși la stîlpul infamiei. Tc. zincir (Tiktin). Sec. XVIII, înv.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
singir, singiruri, s.n. 1. (înv.) lanț cu un cerc de fier la unul din capete, în care se prindea gâtul robilor ce urmau să fie expuși în public ca pedeapsă infamantă. 2. (pop.) șir de oameni legați cu singiruri.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
singir, singirurisubstantiv neutru
- 1. Lanț cu care se încătușau robii pentru a fi transportați în convoi. DLRLC
- 1.1. Convoi de robi legați cu lanțuri. DLRLC
- Aseară pe chindioară... mi-a trecut Trei singiruri de robi. PĂSCULESCU, L. P. 265. DLRLC
-
-