SCÂRȚÂITOR, -OARE, scârțâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care scârțâie, care produce un scârțâit¹; care se aude strident, care produce o senzație auditivă neplăcută; scârțâit². 2. S. f. Dispozitiv (rudimentar) de lemn prevăzut cu aripioare care, mișcate de vânt sau cu mâna, produc un zgomot strident și alungă păsările din semănături. 3. S. f. Hârâitoare. 4. S. f. Plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunzele înțepătoare și cu flori verzui; troscoțel (Polycnemum arvense). [Pr.: -țâ-i. – Var.: scârțiitor, -oare adj.] – Scârțâi + suf. -tor.

cărțăitoare sf vz scârțâitoare

cârțăitoare sf vz scârțâitoare

scârțâietoare sf vz scârțâitor

scârțâitor, ~oare [At: ANON. CAR. / P: ~țâ-i~ / V: (rar) ~țâietoare, sf, ~țăi~, (înv) ~ții~, (reg) ~țăietor / Pl: ~i, ~oare / E: scârțâi + -tor] 1 a (D. unele obiecte, corpuri, substanțe etc. sau d. părți ale lor) Care scârțâie (1). 2 a (Pex; d. sunete, zgomote) Strident. 3 sf Jucărie care produce un zgomot, specific, strident, prin rotirea unui dispozitiv, prin frecarea unei sfori etc. Si: durăitoare (2), huruitoare (4), hârâitoare (7). 4 sf Dispozitiv rudimentar din lemn prevăzut cu aripi, care, mișcate de vânt sau cu mâna, produc un zgomot strident și alungă păsările dăunătoare din semănături Si: morișcă, sperietoare, zbârnâitoare. 5 sf Adaos special la încălțăminte pentru a o face să scârțâie în timpul mersului Si: scârț (4). 6 sf (Bot) Plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunze înțepătoare și cu flori hermafrodite verzui, care crește prin locuri pietroase și nisipoase Si: (reg) cârțâitoare, hericică, troscoțel, troscovă, troscot-de-câmp (Plycneum arvense). 7 sm (Fam; dep) Instrumentist care emite sunete stridente, false cântând la un instrument cu coarde. 8 sm (Fam; dep) Funcționar. 9 sm (Pex) Scriitor netalentat.

SCÂRȚÂITOR, -OARE, scârțâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care scârțâie, care produce un scârțâit¹; care se aude strident, care produce o senzație auditivă neplăcută; scârțâit². 2. S. f. Dispozitiv (rudimentar) de lemn prevăzut cu aripioare care, mișcate de vânt sau cu mâna, produc un zgomot strident și alungă păsările din semănături. 3. S. f. Hârâitoare. 4. S. f. Plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunzele înțepătoare și cu flori verzui; troscoțel (Polycnemum arvense). [Pr.: -țâ-i-. – Var.: scârțiitor, -oare adj.] – Scârțâi + suf. -tor.

SCÎRȚÎITOARE, scîrțîitori, s. f. 1. Aparat de lemn, prevăzut cu niște aripioare care, mișcate de vînt, produc un zgomot strident și alungă păsările din semănături. 2. Jucărie de copil care produce zgomot; hîrîitoare.

scârțăitoare f. 1. piele ce scârțăe: ghete cu scârțăitori; 2. plantă cu flori verzui, crește pe locuri pietroase și nisipoase (Polycnemum arvense).

scîrțîitoáre f., pl. orĭ (d. scîțîĭ). Cîrîitoare (jucărie). O plantă chenopodiacee cu florĭ verzuĭ care crește pin locurĭ petroase și nisipoase (polycnémum arvénse). – Și troscoțel (Trans.).

scârțâitoare (desp. -țâ-i-) s. f., g.-d. art. scârțâitorii; pl. scârțâitori

scârțâitoare (-țâ-i-) s. f., g.-d. art. scârțâitorii; pl. scârțâitori

scârțâitoare s. f. (sil. -țâ-i-), g.-d. art. scârțâitorii; pl. scârțâitori

SCÂRȚÂITOARE s. v. scârț.

SCÂRȚÂITOARE s. 1. v. morișcă. 2. hârâitoare. (Jucăria numită ~.) 3. (BOT.; Polycnemum arvense) troscoțel, (reg.) hericică, troscot-de-câmp.

scîrțîitoare s. v. SCÎRȚ.

SCÎRȚÎITOARE s. 1. morișcă, pîrîitoare, zbîrnîitoare. (~ pentru alungat păsările din semănături.) 2. hîrîitoare. (Jucăria numită ~.) 3. (BOT.; Polycnemum arvense) troscoțel, (reg.) hericică, troscot-de-cîmp.