2 intrări

8 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

smintă sf [At: DOSOFTEI, PS. 63/19 / V: smân~ / Pl: ~te / E: pvb sminti] 1 (Îrg) Sminteală (1). 2 (Îrg) Pagubă. 3 (Reg; îe) A da (pe cineva) de ~ A face cuiva rău. 4 (Reg; îae) A supăra. 5 (Îrg) Greșeală (2). 6 (Înv; îe) A cădea în ~ A greși (1). 7 (Îrg) Vină. 8 (Îrg) Defect (5).

smíntă (Trans. Ban.) și smîntă (vechî) f., pl. sminte (d. smintesc). Sminteală, greșeală.

SMINT, -Ă, sminți, -te, s. m. și f. (Regional, rar) Smintit, zăpăcit. Ce să fie cu smintul cela, de nici de mîncat nu mănîncă și el ca oamenii. ȘEZ. XXI 25.

SMINT, -Ă, sminți, -te, s. m. și f. (Reg.) Smintit, zăpăcit. – Postverbal al lui sminti.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SMINTĂ s. v. abatere, alienare, alienație, boală mintală, culpabilitate, culpă, daună, demență, eroare, greșeală, nebunie, pagubă, păcat, pierdere, prejudiciu, sminteală, smintire, stricăciune, țicneală, vină, vinovăție.

smintă s. v. ABATERE. ALIENARE. ALIENAȚIE. BOALĂ MINTALĂ. CULPABILITATE. CULPĂ. DAUNĂ. DEMENȚĂ. EROARE. GREȘEALĂ. NEBUNIE. PAGUBĂ. PĂCAT. PIERDERE. PREJUDICIU. SMINTEALĂ. SMINTIRE. STRICĂCIUNE. ȚICNEALĂ. VINĂ. VINOVĂȚIE.

Intrare: smintă (persoană)
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smintă
  • sminta
plural
  • sminte
  • smintele
genitiv-dativ singular
  • sminte
  • smintei
plural
  • sminte
  • smintelor
vocativ singular
  • smintă
  • sminto
plural
  • smintelor
Intrare: smintă (sminteală)
smântă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smintă
  • sminta
plural
  • sminte
  • smintele
genitiv-dativ singular
  • sminte
  • smintei
plural
  • sminte
  • smintelor
vocativ singular
  • smintă
  • sminto
plural
  • smintelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

smint, smințisubstantiv masculin
smintă, smintesubstantiv feminin

  • 1. regional Smintit, zăpăcit. DLRLC
    • format_quote Ce să fie cu smintul cela, de nici de mîncat nu mănîncă și el ca oamenii. ȘEZ. XXI 25. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.